ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, intervenientul A. a formulat cerere intitulată "contestație în anulare", în finalul căreia a precizat că înțelege să lase la aprecierea instanței calificarea cererii sale ca fiind contestație în anulare sau revizuire.

La termenul din 7 octombrie 2021, instanța a rămas în pronunțare cu privire la admisibilitatea căii de atac, indiferent de calificarea dată cererii, având în vedere că hotărârea atacată a fost pronunțată fără posibilitatea exercitării vreunei căi de atac.

Examinând cererea, din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea cu a cărei soluționare intervenientul A. a învestit instanța a fost intitulată "contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1049/13.05.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție", partea indicând motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., respectiv faptul că hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de instanță cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea completului.

Deși partea a arătat că înțelege să lase la aprecierea instanței calificarea cererii ca fiind posibil și o revizuire, Înalta Curte constată că, astfel cum a fost formulată, având în vedere și temeiul de drept invocat, cererea adresată instanței este o contestație în anulare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive - art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs - art. 503 alin. (2) C. proc. civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (..) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În speță, prin decizia civilă nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărârea fiind pronunțată în complet de filtru, fără nicio cale de atac.

Înalta Curte reține faptul că, în complet de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc. civ., încadrarea motivelor de casare stipulate de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva deciziei civile nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 503 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1049 din 13 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2021.