ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1049/2021

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 15 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Municipiul București prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând anularea Dispoziției Primarului General nr. 13 866/23.05.2011 și obligarea pârâților să emită o dispoziție motivată prin care să propună măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenurile în suprafață totală de 27,8830 ha (15,7758 ha + 12,1080 ha) revendicate de autoarea sa B. împreună cu surorile sale C., D. și fratele său E., în dosarul de revendicare nr. 1856 aflat spre rezolvare la pârâți, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, C. proc. civ.

Prin încheierea din 6 octombrie 2017, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienți forțați, a numiților D. și E., în temeiul art. 78 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1318 din 22 iunie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General, Primarul General al Municipiului București, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București și cu intervenienții forțați E. și D.; a modificat în parte Dispoziția nr. 13866/23.05.2011, emisă de Primarul General al Municipiului București, în sensul de a se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1.093 mp situat în București, Bd. x, ce formează lotul A, pentru terenul în suprafață de 1.838 mp, situat în București, Str. x, ce formează lotul B și pentru terenul în suprafață de 7.265 mp situat în București, Str. x, ce formează lotul C (părți componente din trupul B), astfel cum sunt identificate în schița anexă nr. 5 la raportul de expertiză topografică nr. 753 5/29.11.2006 întocmit de experții F., G. și H., reclamantei A. și intervenienților forțați E. și D..

Prin decizia civilă nr. 1146 A din 17 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanta-reclamantă A., apelantul-pârât Municipiul București prin Primarul General și de apelanții-intervenienți E. și D. împotriva sentinței civile nr. 1318 din 22 iunie 2018, pronunțată de Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva deciziei nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă au declarat recurs intervenienților forțați E. și D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 19 noiembrie 2020, fiind repartizat aleatoriu Completului nr. 6.

Prin rezoluția din 24 noiembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin întâmpinarea formulată la 6 ianuarie 2021, intimata-reclamantă A. a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca indamisibil, din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, iar în susbidiar, respingerea căii de atac, ca nefondată.

La 25 ianuarie 2021, recurenții-intervenienți au depus răspuns la întâmpinare, prin care au solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, ca neîntemeiată, și recalificarea căii de atac ca fiind revizuire, solicitare reluată prin cererea înregistrată la 17 martie 2021

Dosarul a fost repartizat Completului de filtru nr. 8 ca urmare a Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 27 ianuarie 2021 și Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 33 din 31 martie 2021.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, nu are deschisă calea de atac a recursului, în raport de prevederile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, coroborate cu cele art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. și art. 483 alin. (2) teza finală din același act normativ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Prin rezoluția din 14 aprilie 2021 s-a fixat termen de judecată la 13 mai 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursurilor, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursurilor

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primarul General, Primarul General al Municipiului București și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitând anularea Dispoziției Primarului General nr. 13 866/23.05.2011 și obligarea pârâților să emită o dispoziție motivată prin care să propună măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 165/2013 pentru terenurile în suprafață totală de 27,8830 ha (15,7758 ha + 12,1080 ha) revendicate de autoarea sa B. împreună cu surorile sale C., D. și fratele său E., în dosarul de revendicare nr. 1856 aflat spre rezolvare la pârâți, cu cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de intervenienții E. și D. împotriva deciziei nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienții E. și D. împotriva deciziei civile nr. 1146 A din 17 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2021.