ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2020

Ședința publică din data de 11 iunie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4.05.2010, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2010, reclamantul Prefectul Municipiului București a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr. 10893/17.10.2008, emisă de acesta în baza Legii nr. 10/2001, prin care se dispunea acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în favoarea lui A..

Prin încheierea de ședință din 15.12.2010, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza către conducerea Tribunalului București, în vederea repartizării către o secție civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2010*, la 11.01.2011.

La 12 septembrie 2011, pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii formulate de reclamant.

La 26 octombrie 2011, reclamantul Prefectul Municipiului București a depus la dosar o cerere, prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, alături de Primarul General al Municipiului București, și a beneficiarului actului administrativ atacat, A..

În cauză au fost formulate cereri de intervenție în interes propriu de către numiții B., C., D. și E..

Au fost depuse la dosar cereri de intervenție în interesul pârâților de către numiții F. și G., în baza art. 49 alin. (1) și 54 C. proc. civ.

Tribunalul, la termenul din 10 mai 2017, a admis în principiu aceste ultime cereri de intervenție, cu motivarea că acestea sprijină apărările pârâților în favoarea cărora s-a intervenit.

Prin sentința civilă nr. 988 din 05.07.2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității cererii principale și, în consecință, a respins, ca tardiv formulată, cererea principală formulată de reclamantul Prefectul Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții Primarul General al Municipiului București și A. și intervenienții în nume propriu - E. și C. și intervenienții în numele altei persoane - D., F. și G.. A respins, ca neîntemeiate, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B. și continuată de moștenitorul acesteia E., și cea formulată de intervenientul C.. A admis cererile de intervenție în interes alăturat pârâților, formulate de intervenienții D., F. și G..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Prefectul Municipiului București și intervenienții în nume propriu E. și C..

Prin încheierea din 27.09.2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a calificat drept apel calea de atac exercitată în cauză, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) teza finală din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 1607A din 13 decembrie 2018, au fost admise apelurile, a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâtul A., intervenientul în nume propriu C. și intervenienții în numele altei persoane F. și G..

Prin decizia civilă nr. 1328 din 26 iunie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 1973A din 9 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în rejudecare, a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant Prefectul Municipiului București și de apelanții-intervenienți în nume propriu C. și E. împotriva sentinței civile nr. 988 F/05.07.2017, sens în care a anulat sentința apelată și a trimis cauza, pentru o nouă judecată, la Tribunalul București.

Această din urmă hotărâre a fost atacată cu recurs de către intervenienții în numele altei persoane F. și G., cale de atac cu care Înalta Curte a fost învestită.

În cauză, intimatul C. a formulat întâmpinare, arătând, în principal, că recursul declarat este neavenit, întrucât partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși recurs. În subsidiar, a formulat critici pe fondul recursului.

Examinând recursul declarat de recurenții intervenienți în numele altei persoane F. și G., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 56 C. proc. civ., "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs".

Norma citată consacră o limitare a exercițiului dreptului titularului unei cereri de intervenție accesorie de a uza de căile de atac deschise împotriva unei hotărâri judecătorești, în sensul condiționării valorificării acestui drept de declararea aceleiași căi de atac de către partea în interesul căreia s-a formulat intervenția de către terț.

Neîndeplinirea acestei condiții conduce la însăși inadmisibilitatea căii de atac declarate de către intervenient, deoarece acesta nu are deschisă calea procesuală vizată de textul de lege. Sancțiunea ce operează în acest caz este explicit prevăzută în art. 56 C. proc. civ., respectiv aceea a respingerii ca neavenite a căii de atac.

În cauză, numiții F. și G. au formulat cerere de intervenție în interesul pârâților Primarul General al Municipiului București și A., încuviințate la 5 iulie 2017 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Intervenienții au declarat recurs împotriva deciziei de apel, fără, însă, ca pârâții să declare, la rândul lor, această cale de atac.

Nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 56 C. proc. civ. pentru ca recursul să fie admisibil, Înalta Curte, față de considerentele expuse, va respinge recursul ca neavenit.

Având în vedere soluția dispusă, se constată că recurenții se află în culpă procesuală, motiv pentru care, la cererea intimatului C., îi va obliga pe aceștia, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu de avocat în sumă de 1190 RON dovedită cu factura nr. x/05.06.2020 și chitanța nr. x/05.06.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca neavenit, recursul declarat de intervenienții F. și G. împotriva deciziei nr. 1973 A din 9 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 1190 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2020.