ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 807/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 16 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul București prin Primar General și Primăria Sector 1 prin Primar - Subcomisia Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991, solicitând instanței să oblige pârâtele la soluționarea dosarului privind terenul situat în București, str. x A. În motivarea cererii întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013 și Legii nr. 18/1991, reclamanții au susținut în esență că, pentru imobilul din litigiu s-a înregistrat la Comisia de aplicare a legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București dosarul de reconstituire nr. x/23.06.2014 și nr. x/23.06.2014, fără ca în acest dosar să fie emisă o dispoziție a Primarului în temeiul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 165/2013, solicitând ca dosarul să fie înaintat CNCI pentru stabilirea despăgubirilor și emiterii deciziei de compensare prin puncte, imobilul fiind trecut in patrimoniul statului prin Decretul nr. 196/1981.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 1152 din 23 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. împotriva pârâților Municipiul București prin Primar General și Primăria Sector 1 prin Primar - Subcomisia Pentru Aplicarea Legii Nr. 18/1991.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia civilă nr. 938A din 31 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 16 mai 2019 și a sentinței civile nr. 1152 din 23 mai 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, reclamanții A. și B. au declarat recurs. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la 15 februarie 2021 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Procedura de filtru: La 11 martie 2021 raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la 16-17 martie 2021.

Apărările formulate în cauză: La 23 martie 2021 intimata-pârâtă Primăria Sector 1 - Subcomisia pentru aplicarea Legii 18/1991 a depus de vedere la raport, arătând că este de acord cu concluziile raportului, decizia nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nefiind supusă căii de atac a recursului. La 24 martie 2021 recurenții-reclamanți au depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia au expus pe larg istoricul cauzei și "repere jurisprudențiale privind intervenția excepției de ordine publică în materie procedurală". Cu privire la admisibilitatea recursului, au arătat că valoarea terenului în suprafață de 460 mp este de 655.200 euro, respectiv 2.795.410 RON, astfel încât hotărârea este supusă recursului. Au depus un set de înscrisuri reprezentând extrase de Carte funciară, hotărâri pronunțate în cauză, acte medicale și înscrisuri referitoare la imobil (schițe, contract de vânzare-cumpărare). II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Contrar susținerilor recurenților-reclamanți, în prezenta cauză admisibilitatea căii de atac nu se examinează prin raportare la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată ce a învestit în primă instanță Tribunalul București, ci în funcție de temeiul de drept invocat în susținerea acțiunii. În speță, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001, respectiv ale Legii nr. 165/2013. Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele: "(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară." Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului. Se reține, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) - (4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului". De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme, ca instanță de drept comun în materia recursului, de soluționarea acestor cauze. Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 938A din 31 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,