ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1971/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2021
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București la data de 4 martie 2020, A., B3, D5, E2 București a formulat plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc B. din încheierea din 17 ianuarie 2020, solicitând a se dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire împotriva debitoarei C. domiciliată, în fapt, în București, în dosarul de executare nr. 12/EX/2020.
Hotărârile care au generat conflictul de competență:
2.1. Prin sentința nr. 5866 din 3 septembrie 2020, Judecătoria sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Aplicând art. 651 C. proc. civ. în cauză, s-a reținut că domiciliul debitorului determină competența instanței de executare, chemată să soluționeze plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc, conform art. 665 alin. (2) din cod.
Or, prin raportare la datele consultate din Evidența Populației, s-a constata că debitoarea are domiciliul în Reșița, astfel încât Judecătoria Reșița a fost considerată instanța competentă a soluționa cauza.
2.2. Prin sentința civilă nr. 809 din 22 martie 2021, Judecătoria Reșița a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de instanță din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată. A constatat ivit conflict negativ de competență. A suspendat, din oficiu, judecarea cauzei. A dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.
A reținut, în esență, prin prisma art. 651 C. proc. civ., că deși potrivit datelor consultate din Evidența Populației, debitoarea are domiciliul legal, conform cărții de identitate, în municipiul Reșița, județul Caraș Severin, aceasta locuiește faptic și neîntrerupt din anul 2010 în București, aspect care rezultă din hotărârile judecătorești depuse la dosar. S-a constatat, de asemenea, că la adresa din București debitoarea avea și reședința, expirată din anul 2012.
II. Considerentele Înaltei Curți
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, în considerarea argumentelor ce succed:
Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc de a dispune deschiderea procedurii executării silite prin poprire.
Se observă că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit dispozițiile art. 651 C. proc. civ., prin raportare la ce se înțelege prin domiciliul debitorului, respectiv domiciliul legal din cartea de identitate sau domiciliul faptic.
Art. 665 C. proc. civ. reglementează procedura înregistrării cererii de executare, precum și a posibilității atacării încheierii prin care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare la instanța de executare.
Instanța de executare este, în termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
În cauză, din actele dosarului, rezultă că domiciliul debitoarei C., potrivit cărții de identitate, este în municipiul Reșița, județul Caraș Severin. Totodată, reiese, conform datele consultate din Evidența Populației, că debitoarea a avut reședința, până în anul 2012, în București.
Dincolo însă de aceste aspecte, se observă că, în speță, cererea care face obiectul dosarului privește achitarea unor sume de bani la care debitoarea a fost obligată prin hotărâri judecătorești și care reprezintă cote de întreținere restante și penalitați aferente imobilului în care debitoarea a locuit.
Acest aspect reiese din înscrisurile depuse de reclamanta asociație la dosar potrivit cărora în litigiile existente între aceasta și debitoarea C. cea din urmă și-a declarat domiciliul la adresa din București.
În raport de toate aceste aspecte, se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, ca instanță a domiciliului faptic, în sensul dispozițiilor art. 87 C. civ., în considerarea locuirii căreia s-au calculat cotele de întreținere ale debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 6 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.