ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2358/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2358/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare in judecata
Prin cererea de chemare in judecată formulată la data de 30.03.2021 sub nr. x/2021, contestatoarea A. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 București prin care a solicitat suspendarea executării silite și repunerea în termen din data luării la cunoștință că este executată silit de B..
Hotărârile care au generat conflictul de competenta
Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 2773 din 3 iunie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului. Iar, potrivit verificărilor efectuate în baza de date a Direcției Pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat că, încă din anul 1990, contestatoarea figurează cu domiciliu activ în Mun. București.
Prin sentința civilă nr. 9315 din 17 septembrie 2021, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că la data când a fost demarată executarea silită, domiciliul de fapt al contestatoarei era în Buzău, aspect care rezultă atât din cererea de chemare în judecată cât și din înscrisurile depuse la dosar. A reținut, totodată, împrejurarea că, la data sesizării organului de executare, aceasta nu figura cu reședința legal stabilită în Buzău. Or, competența instanței de executare nu poate fi stabilită în baza unui domiciliu fictiv.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin prezentul demers judiciar, instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri având ca obiect contestație la executare, conflictul negativ de competență fiind determinat de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliu", de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii .
Contestatoarea a sesizat Judecătoria Buzău cu o contestație la executare, indicând, prin cererea de chemare în judecată, o anume adresă din Buzău, ca fiind adresa de domiciliu a acesteia.
Înalta Curte reține că, în materia executării silite, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
În ceea ce privește noțiunea de "domiciliu", conform dispozițiilor art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".
Totodată, art. 88 C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde are locuința secundară.
Art. 91 din același act normativ prevede că, "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".
Înalta Curte reține că noțiunea de "domiciliu", la care fac trimitere textele de lege enunțate mai sus, vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.
Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.
Potrivit susținerilor contestatoarei din cererea de chemare în judecată, coroborate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei (inclusiv procesul-verbal ce constituie titlu executoriu a fost încheiat pentru o faptă ce presupunea prezența constatată în localitatea Buzău), rezultă că această contestatoare figurează constant în evidențele oficiale cu reședința în Buzău.
Pentru aceste considerente, față de obiectul cauzei, de înscrisurile aflate la dosar și de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2021.