ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1938/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1938/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 05 octombrie 2021
I. Circumstanțele cauzei:
Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 09.02.2021, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la restituirea tancului de răcire marca x, seria x cu o capacitate de 500 de litri, ce a făcut obiectul contractului de împrumut de folosință încheiat între părți în data de 28.05.2013.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:
2.1. Prin sentința civilă nr. 5668 din 22.06.2021, pronunțată de Judecătoria Brașov, a fost admisă excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu de instanță, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Lugoj.
În motivarea soluției s-a reținut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, norma de drept anterior invocată având caracter imperativ, încălcarea acesteia atrăgând o necompetență teritorială de ordine publică, necompetență ce poate fi invocată de părți sau de judecător la primul termen de judecată, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 1029 alin. (1) și (2) C. proc. civ.
Deoarece reclamanta este un profesionist, iar pârâtul are calitatea de consumator, devin aplicabile în speță prevederile legale menționate, iar cum domiciliul pârâtului se află în localitatea Sinersig, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat judecarea cererii formulate în favoarea Judecătoriei Lugoj.
2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Lugoj, prin sentința civilă nr. 2556 din 18.08.2012, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
În motivarea soluției de declinare s-a reținut că, în cauză, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora părțile pot conveni, prin înscris, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât cele care ar avea competență teritorială, cu excepția cazurilor când competența este exclusivă.
Astfel, a reținut instanța, întrucât nu ne aflăm în vreun caz de competență teritorială exclusivă și clauza stipulată de către părți la art. 5 din contract ("Pentru orice diferend pe care părțile nu îl pot soluționa pe cale amiabilă, acesta se va supune spre dezlegare Judecătoriei Brașov") este o clauză atributivă de competență care are drept consecință prorogarea voluntară de competență, permisă de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă a soluționa litigiul dedus judecății este Judecătoria Brașov.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În cauză, pretențiile reclamantei izvorăsc din contractul de împrumut de folosință încheiat de părți la data de 28.05.2013, având ca obiect transmiterea, cu titlu gratuit, de către reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de comodant, a dreptului de folosință asupra bazinului de răcire lapte marca x, seria x, cu o capacitate de 500 de litri, către pârâtul B., în calitate de comodatar, pentru răcirea laptelui crud pe care comodatarul urma să îl livreze reclamantei, pe perioada colaborării dintre părți privind livrarea de lapte de către pârât.
În cuprinsul art. 5 din contract, părțile au prevăzut următoarele:
"Pentru orice diferend pe care părțile nu îl pot soluționa pe cale amiabilă, acesta se va supune spre dezlegare Judecătoriei Brașov".
În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."
Întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o "obligație de a face" întemeiată pe contractul de împrumut de folosință încheiat între părți, competența de soluționare a litigiului de față nefiind una exclusivă, ci alternativă, este posibilă alegerea de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.
Față de alegerea de competență convenită în scris, nu este aplicabilă norma de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.
Clauza atributivă de competență stipulată la art. 5 din contract produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competență în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția civilă căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.