ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1916/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1916/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pronunțarea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul tatălui reclamant și suplinirea acordului pârâtei în vederea plecării în Germania. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4299 din 4 august 2021, Judecătoria Mangalia a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care determină o competeță teritorială exclusivă a instanței în circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, apreciind că schimbarea locuinței copilului, prevăzută de art. 497 C. civ., face parte din categoria măsurilor de ocrotire enumerate de art. 106 C. civ., respectiv ocrotirea minorilor prin părinți.

Ca situație de fapt, instanța a reținut că domiciliul minorului C. nu a fost stabilit prin hotărâre judecătorească sau vreun alt mod, însă minorul locuiește în mod statornic de facto la domiciliul pârâtei din Tismana, sat Sohodol, jud. Gorj, astfel încât, chiar dacă domiciliul reclamantului este în comuna Pecineaga, jud. Constanța, domiciliu stabilit și pentru minor, acesta are un caracter pur formal în prezenta cauză, mai ales că ambele părți confirmă că minorul locuiește la domiciliul pârâtei.

Cu referire la o decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arată că, în aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei de la domiciliul de fapt al minorului și nu de la cel formal sau administrativ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Jiu a pronunțat sentința civilă nr. 5128 din 7 septembrie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Mangalia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului și art. 919, coroborat cu art. 920 din același act normativ, care prevăd că instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.

Ca situație de fapt, s-a reținut că la 28 iulie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Judecătoriei Mangalia a fost înregistrată cererea de divorț formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei D..

Având în vedere dispozițiile legale invocate, aplicate la situația de fapt reținută, instanța a apreciat că Judecătoria Mangalia este instanța competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială, înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la 28 iulie 2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta D., solicitând stabilirea domiciliului C. la reclamant și suplinirea acordului mamei pentru a putea merge cu minorul în Germania, în vederea continuării grădiniței la care era înscris, solicitând această măsură până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia.

Se reține că pe rolul Judecătoriei Mangalia a fost înregistrat, la aceeași dată cu cea a înregistrării ordonanței președințiale (28 iulie 2021), dosarul nr. x/2021, având ca obiect divorț, cererea fiind formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., astfel cum rezultă din programul de evidență informatizată a activității instanțelor Ecris.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 998 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 919 alin. (1) și art. 920 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. statuează că "La cerere, instanța de divorț se pronunță și cu privire la exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta."

Conform art. 920 C. proc. civ., în procedura divorțului, "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Din cuprinsul art. 919 și art. 920 C. proc. civ. rezultă că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale, introduse pe calea ordonanței președințiale, în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosirii locuinței familiei, iar aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ., în ce privește competența instanței de tutelă.

În aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, Înalta Curte reține că instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț, ce face obiectul dosarului nr. x/2021, adică Judecătoria Mangalia, este instanța competentă a lua măsurile vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Mangalia, instanță învestită cu soluționarea cererii de divorț.