ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2021

HOTĂRÂRE

30.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 3 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare și cerere de suspendare a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești A. în dosarul execuțional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul B., solicitând anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul indicat.

Prin sentința civilă nr. 5426 din 25 noiembrie 2020, Judecătoria Oradea a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 712 alin. (1), art. 714 alin. (1) și art. 719 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială de ordine publică pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

S-a apreciat că singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționare a cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare este dat de domiciliul debitorului la momentul sesizării organului de executare, fiind fără relevanță faptul că încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită în dosarul x/2020 a fost pronunțată de Judecătoria Oradea.

S-a reținut că, din dispozițiile legale, nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță și-a câștigat competența de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite, fiind relevantă în acest sens situația în care executarea silită ar fi fost încuviințată de către o instanță necompetentă territorial, care ar deveni competentă să judece contestația la executare prin care debitorul invocă motivul de nelegalitate a executării silite constând tocmai în pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite de către o instanță necompetentă.

Constatând că debitorul contestator își are sediul în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, s-a reținut competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 4689 din 26 mai 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care instituie o competență teritorială de ordine publică pentru soluționarea contestației la executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

Ca situație de fapt s-a reținut că că titlurile executorii în baza căruia a fost deschis dosarul de executare silită nr. x/2019, aflat pe rolul B.E.J. A., sunt reprezentate de sentința civilă nr. 909 din 9 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 364/2011-R a Curții de Apel Oradea, sentința civilă nr. 1578 din 19 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1067 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara și, respectiv sentința civilă nr. 1198/LM/2009, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 68 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea.

S-a constatat incidența dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. și, în raport de faptul că Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită a titlurilor executorii, s-a reținut că această instanță este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze orice alt incident cu privire la executarea silită, inclusiv contestația la executare având în vedere că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, ce nu poate fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia.

S-a mai reținut ca argument în sprijinul stabilirii competenței în favoarea Judecătoriei Oradea că, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., debitorul are dreptul de a alege o instanță de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, căreia să i se adreseze pentru soluționarea contestației la executare, după ce creditorul judecător a ales să adreseze cererea de încuviințare a executării silite unei instanțe la care acesta funcționează sau inferioare acestei instanțe, determinând în acest fel instanța de executare care ar fi fost în mod obișnuit competentă potrivit legii să soluționeze contestația la executare.

Având în vedere că Ministerul Justiției, instituția contestatoare în cauză, a ales, dintre aceste instanțe, să adreseze contestația la executare Judecătoriei Oradea, se reține că această din urmă instanță este competentă să soluționeze cauza.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea și Judecătoria Sectorului 5 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (nepublicată), a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speță, Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 3384/2020 din 10 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea formulată de Societatea de Executori Judecătorești A. privind pe creditorul B. și pe debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor și, în consecință, a încuviințat executarea silită, în conformitate cu dispozițiile titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 909 din 9 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 364/2011-R a Curții de Apel Oradea, sentința civilă nr. 1578 din 19 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Timiș, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1067 din 11 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara și, respectiv sentința civilă nr. 1198/LM/2009, pronunțată în dosarul nr. x/2009 al Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 68 din 19 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea.

Câtă vreme nu există o situație de excepție dată de lege în competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte constată că Judecătoria Oradea este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.