ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 505/2021

HOTĂRÂRE

16.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 505/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 06.05.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestație la executare, solicitând instanței suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a prezentei contestații la executare, și anularea somației comunicate, a încheierii nr. 797/14.02.2020 a Judecătoriei Oradea în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată executarea silită, precum și a tuturor actelor de executare emise sau care vor fi emise în dosarul de executare nr. 46/E/2020 de Societatea de Executori Judecătorești B..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința nr. 6268 din 23 octombrie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II - a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite de către Judecătoria Oradea, aceasta devine instanță de executare în sensul dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., urmând a-și păstra calitatea pe întreg parcursul executării silite, conform principiului unicității instanței de executare.

Însă, față de calitatea creditorului de judecător în cadrul Tribunalului Bihor, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Totodată, s-a reținut că intimatul creditor a învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori, conform dispozițiilor art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contrar dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, creditorul din prezenta cauză, deși a învestit cu cererea de încuviințare a executării silite Judecătoria Oradea, s-a arătat că trebuia să se îndrepte cu această cerere la oricare judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 131, art. 132 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba-Iulia, judecătorie ce se află în circumscripția Curții de Apel Alba-Iulia, învecinată Curții de Apel Oradea.

Prin sentința nr. 104 din 25 ianuarie 2021, Judecătoria Alba-Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în prezenta cauză, având în vedere existența unei pluralități de debitori, instanța de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competență determinată de sediul debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, cât și Judecătoria Sectorului 5 București - competență determinată de sediul debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

În ceea ce privește contestația la executare, în prezenta cauză debitorul Ministerul Justiției are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditoarea A., calitatea de intimat, deci pârât. Prin urmare, s-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

S-a reținut că potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative alegerea instanței revine reclamantului. După ce face această alegere între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei, nici pârâtul nu ar putea cere declinarea competenței, după cum nici instanța nu ar putea să o dispună din oficiu. Astfel, instanța sesizată de reclamant devine în mod exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

Prin urmare, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Alba Iulia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contestația la executare este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ.. Mai mult, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În cauza pendinte, se constată că Judecătoria Oradea, prin încheierea nr. 797/14.02.2020 dată în dosarul nr. x/2020, a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1376/05.06.2014, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 111/20.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Prin urmare, din perspectiva exigențelor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instanța de executare a fost deja stabilită ca fiind Judecătoria Oradea, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul procedurii în care se contestă executarea silită deja declanșată pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței ce a pronunțat-o ca având statutul de instanță de executare.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că debitorul contestator a ales să nu se folosească, la momentul formulării contestației la executare, de posibilitatea oferită prin dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ci a înțeles să sesizeze în mod eronat instanța de la sediul său, iar nu una dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care a încuviințat executarea.

Așadar, Înalta Curte constată că sesizarea Judecătoriei Alba Iulia pe calea declinării de competență nu are nicio justificare în cadrul legal care interesează această materie, opțiunea pentru menționata judecătorie fiind făcută de Judecătoria Sectorului 5 București cu neobservarea cerințelor și scopului normei înscrise în art. 127 din C. proc. civ.

Totodată, ținând seama de împrejurarea că instanța de executare a fost deja determinată prin efectul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite, de caracterul imperativ al normei înscrise în art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că finalitatea procedurii regulatorului de competență este aceea de a stabili instanța căreia legea îi conferă competențe de soluționare a unei pricini, Înalta Curte urmează a constata că, în speță, Judecătoria Oradea este instanța de executare și, în consecință, aceleiași instanțe îi revine și competența de a soluționa contestația la executare.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.