ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1001/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a chemat în judecată pe intimații A., B. și C., formulând contestație la executare împotriva somației de plată, încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite și a cheltuielilor de executare silită, precum și adresei de înființare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în cadrul dosarului de executare nr. 343/E/2019, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare și anularea somației de plată, a încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite și a cheltuielilor de executare silită, precum și adresei de înființare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în dosarul de executare nr. 343/E/2019; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 344/19.01.2021, Judecătoria Sectorului 5 București a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a hotărî astfel, în esență, instanța a reținut că prin încheierea nr. 70 din 13.01.2020 pronunțată de către Judecătoria Oradea în cadrul dosarului nr. x/2020, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019 al D., motiv pentru care această din urmă instanță este competentă să soluționeze contestația la executare, în sensul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Oradea prin sentința civilă nr. 1749 din data de 30 martie 2021 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat existența unui conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În esență, instanța a reținut că în speță, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului, norma de competență prevăzută de art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., fiind instituită în favoarea debitorului. Or, sediul debitorului la data sesizării organului de executare era situat în București, în circumscripția Judecătoriei Sectorului 5 București, aceasta fiind și instanța competentă să soluționeze contestația la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Oradea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două judecătorii cu privire la dispozițiile în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a judeca pricina.

Astfel, ambele instanțe au reținut că în materia contestației la executare competența teritorială se determină potrivit normei cuprinse la art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Oradea a reținut că, în cauză, competența aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul debitorului, respectiv Judecătoriei Sectorului 5 București.

În speță, prin cererea înregistrată la data de 11.06.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a chemat în judecată pe intimații A., B. și C., formulând contestație la executare împotriva somației de plată, încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite și a cheltuielilor de executare silită, precum și adresei de înființare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în cadrul dosarului de executare nr. 343/E/2019, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare și anularea somației de plată, a încheierii de stabilire a valorii creanței urmărite și a cheltuielilor de executare silită, precum și adresei de înființare a popririi emise la data de 21.05.2020 de D. în dosarul de executare nr. 343/E/2019; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, și care prevede, în noua redactare, că "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Din norma juridică enunțată se degajă cerința ca instanța de executare să fie unică, în sensul că una și aceeași instanță trebuie să soluționeze atât cererea de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare sau alte incidente ivite în cadrul procedurii de executare.

În speță, în cadrul dosarului execuțional nr. x/2020 al BEJ Beiușan s-a solicitat încuviințarea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 37/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 943/2010-R, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, încheierea din data de 11.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr. x/2008, sentința civilă nr. 2630/P.I. din 06.11.2014 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2014 rămasă definitivă, sentința civilă nr. 2081/2014 din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013 rămasă definitivă și sentința civilă nr. 2047/PI/24.06.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015 rămasă definitivă, următoarele sume: pentru creditoarea A. 227.910,05 RON reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflație, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente; 59.535,35 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente; pentru creditorul B. 240.638,74 RON, reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflație, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente; 74.854,39 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente; pentru creditoarea C. 202.539,69 RON, reprezentând drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflație, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente; 42.660,50 RON, reprezentând dobândă legală penalizatoare, onorariu și cheltuieli de executare silită aferente.

Prin încheierea civilă nr. 70/13.01.2020, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlurilor executorii menționate.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea nr. 70/13.01.2020 a Judecătoriei Oradea, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare aparține judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, și anume Judecătoria Oradea, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de temeiurile de drept evocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.