ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1903/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra contestației în anulare deduse judecății, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1283 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a constatat nul recursul declarat de revizuenta S.C. A. S.R.L. Călărași împotriva deciziei civile nr. 486A din 22 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La 11 iunie 2021, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2021, contestația în anulare formulată de S.C. A. S.R.L. Călărași împotriva deciziei nr. 1283 din 10 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea contestației, se arată că decizia atacată este rezultatul mai multor erori materiale și se susține că a fost înștiințat completul de judecată despre înlocuirea proprietății societății contestatoare cu proprietatea lui B., care nu a fost parte în proces, precum și cu privire la validarea unei acțiuni penale împotriva procuratorului pârâtei, C., care în calitate de șef al Ocolului Silvic Călărași, întocmește o documentație vizând un schimb de terenuri între Ocolului Silvic și B., despre care acesta din urmă nu a avut cunoștință.

Susține că a fost tăinuită, de către completul de judecată, falsificarea titlului de proprietate al statului din anul 1998 și fabricarea unui titlu de proprietate în anul 2001 de soțul pârâtei.

Învederează că, în citația emisă către societatea contestatoare, este prezentată o acțiune, iar în decizia atacată este redată o altă acțiune, precum și că, în mod indirect, au fost anulate mai multe decizii ale Tribunalului Călărași, în special încheierea penală nr. 79 din 29 august 2017.

Arată că dosarul nu a fost judecat de un complet penal, ci de unul civil, sens în care susține că încheierea penală anterior menționată nu poate fi anulată de un complet civil.

Sub un ultim aspect, arată că deposearea de teren a lui B. constituie o încălcare flagrantă a art. 44 din Constituție și art. 12 și 15 din C. civ.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1,2,3 și 4 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 30 septembrie 2021, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare.

Analizând contestația în anulare din perspectiva condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se reține că litigiul este supus reglementărilor C. proc. civ. de la 1865, față de data introducerii acțiunii de fond, și în raport de dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2013 privind Noul C. proc. civ., potrivit căruia "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

Prin urmare, cererea formulată, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1,2,3 și 4 C. proc. civ., va fi analizată din perspectiva dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 318 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu cotestație în anulare (...) numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".

Art. 318 C. proc. civ. prevede că "Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare".

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare.

Se reține că sunt condiții de admisibilitate cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestației în anulare, promovarea unei contestații presupunând raportarea la niște motive limitative la care partea poate recurge.

Or, în cauză, contestatoarea nu formulează motive în sensul cerut de textele de lege, neputând fi identificate cerințele legale prevăzute de art. 317 alin. (2) și art. 318 C. proc. civ.

Astfel, susținerile contestatoarei potrivit cărora instanța de recurs tăinuiește falsificarea titlului de proprietate al statului și fabricarea altui titlu de proprietate de soțul pârâtei, precum și cele legate de încălcarea dispozițiilor legale prin deposedarea de teren a lui B., nu pot fi reținute ca motive de contestație în anulare întrucât nu se încadrează în cazurile și condițiile prevăzute expres de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., nefiind erori materiale ale instanței, ci reprezintă critici ce vizează greșeli de judecată ce se constituie, în fapt, într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esențială.

Tot astfel, invocarea faptului că există o neconcordanță între citația adresată societății contestatoare și decizia atacată cu privire la obiectul acțiunii, precum și susținerea potrivit căreia instanța civilă a anulat o încheiere penală nu reprezintă critici care se circumscriu cazurilor reglementate de lege în cazul contestației în anulare, o eventuală cenzură asupra legalității soluției date fiind incompatibilă cu respectiva cale extraordinară de atac de retractare.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, dată fiind și modalitatea de redactare a actului procedural adresat instanței, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, contestația în anulare astfel formulată urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. Călărași împotriva deciziei nr. 1283 din 10 iunie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2021.