ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1888/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1888/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 11 iunie 2021 sub nr. de dosar x/2021, urmare a cererii formulată de creditoarea A., petentul Biroul Executor Judecătoresc B. a solicitat instanței încuviințarea executării silite, prin toate formele de executare silită admise de lege, împotriva debitoarei C., cu domiciliul în județul Arad, și cu reședința în municipiul Zalău, județul Sălaj, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 martie 2004, încheiat între D. S.A. și debitoarea C., pentru recuperarea creanței în sumă 6.507,05 RON, compusă din 3.935,85 RON debit principal, și 2.571,2 RON accesorii, calculate conform dispozițiilor legale, la care se vor adăuga dobânzile aferente, onorariu și cheltuielile de judecată și de executare.

Prin încheierea nr. 607/2021 din 14 iunie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Ineu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivare, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., arătând că potrivit literaturii de specialitate, "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Or, având în vedere că reședința debitoarei C. este în municipiul Zalău, județul Sălaj, Judecătoria Zalău este competentă teritorial să judece cererea dedusă judecății.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău, prin încheierea civilă nr. 1162/C din 08 iulie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ineu, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. vilă, potrivit cu care instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este instanța de executare, precum și dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că, în raport de aceste dispoziții legale, în materia încuviințării executării silite, legea stabilește competența teritorială exclusivă de soluționare a acestora în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul debitorului, raportat la data sesizării organului de executare.

Noțiunea de "domiciliu" în executarea silită vizează sensul rezultat din prevederile art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, potrivit căruia domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală, iar potrivit art. 90 C. civ. operează o prezumție de domiciliu, reședința fiind considerată domiciliu atunci când acesta nu este cunoscut, reprezentând locul unde persoana fizică își are locuința secundară, potrivit art. 88 C. civ.

În cauză, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de interogare a bazei de date, la data formulării de către creditoare a cererii de executare silită (07 iunie 2021 - f. x), debitoarea avea domiciliul în orașul Pâncota, județul Arad și și ca atare, competența teritorială revine Judecătoriei Ineu.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de domiciliu este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Dacă titularul și-a declarat domiciliul sau reședința, dovada acestora se face, ca regulă, pe baza mențiunilor din cartea de identitate, conform art. 91 alin. (1) C. civ.

Sancțiunea pentru neactualizarea sau nedeclararea datelor reale în cartea de identitate este menționată la art. 91 alin. (2) din actul normativ anterior menționat, care prevede că în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

Cu toate acestea inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina și în practica judiciară, s-a arătat constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv".

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În cauză, litigiul dedus judecății are ca obiect cererea privind încuviințarea executării silite formulate de petentul Biroul Executor Judecătoresc B. prin toate formele de executare silită admise de lege, urmare a cererii formulată de creditoarea A., împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 26 martie 2004, încheiat între D. S.A. și debitoarea C., pentru recuperarea creanței în sumă 6.507,05 RON, compusă din 3.935,85 RON debit principal și 2.571,2 RON accesorii, calculate conform dispozițiilor legale.

În cuprinsul cererii deduse judecății, petentul a arătat că debitoarea are domiciliul în oraș Pâncota, strada x, nr. 18, județul Arad, și reședința în municipiul Zalău, județul Sălaj,

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit verificărilor efectuate de cele două instanțe aflate în conflict la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, la data formulării cererii de executare silită 07 iunie 2021, debitoarea avea domiciliul activ în oraș Pâncota, strada x, nr. 18, județul Arad, și reședința în municipiul Zalău.

Având în vedere că, la data sesizării organului de executare, debitoarea avea stabilită reședința în municipiul Zalău, județul Sălaj, Înalta Curte reține că Judecătoria Zalău este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.