ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 209/2026

Ședința publică din data de 5 februarie 2026

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la 18 februarie 2025, sub nr. x/2025, petenta Societatea Profesională de Executori Judecătorești "A. și Asociații" a solicitat, în contradictoriu cu terțul poprit B. S.R.L., validarea popririi, în vederea executării silite a debitorului C., declanșate în dosarul nr. x/2021, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/2017, la cererea creditoarei D. S.A..

Prin sentința civilă nr. 6938 din 11 iunie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat, în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, competența teritorială privind soluționarea cauzei.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, în cazul validării popririi, necompetența teritorială este de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar părțile nu o pot înlătura.

Raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și la informațiile obținute în urma verificării efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și a Bazelor de Date, instanța a constatat că, la data sesizării organului de executare, debitorul avea reședința în orașul Târgu Neamț.

Pentru aceste motive, dând eficiență normelor legale anterior evocate, a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de validare a popririi.

Prin sentința civilă nr. 1283 din 10 noiembrie 2025, Judecătoria Târgu Neamț a admis excepția necompetenței teritoriale absolute, invocată din oficiu, și a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, competența de soluționare a cauzei. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgu Neamț a constatat că, potrivit verificărilor efectuate la Direcția pentru Evidența Persoanelor și a Bazelor de Date, la data sesizării organului de executare debitorul avea reședința în orașul Târgu Neamț, iar domiciliul în București, Calea x.

Interpretând coroborat dispozițiile art. 790 alin. (1), ale art. 651 alin. (1) și ale art. 666 C. proc. civ., a remarcat că prima instanță sesizată, Judecătoria Sectorului 1 București, este competentă să soluționeze cererea de validare a popririi, întrucât a încuviințat executarea silită a debitorului C., la solicitarea petentei Societatea Profesională de Executori Judecătorești "A. și Asociații", sesizate de creditoarea D. S.A..

Instanța și-a justificat raționamentul raportându-se la dispozițiile art. 790 alin. (1) și ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și la statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 20/2021, pronunțate în recurs în interesul legii, considerând, totodată, că instanța de executare este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul debitorului, competența teritorială fiind de ordine publică, așadar, exclusivă.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică (...) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Conform art. 651 alin. (1) din același act normativ, "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și ale art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Textul legal evocat instituie criteriile de stabilire a competenței teritoriale, în care prioritatea este acordată instanței în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul debitorului.

Prin reglementarea inserată la alin. (3) al art. 651 alin. (1) C. proc. civ. s-a atribuit instanței de executare competența de a soluționa cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Referitor la poprire, aceasta reprezintă o formă a executării silite, în baza căreia se nasc obligații în sarcina unui terț față de raportul juridic obligațional care a stat la baza demersului execuțional, dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ. stipulând că, în situația în care "(...) terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Așadar, în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale de soluționare a cererii de validare a popririi, sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Sub aspect temporal, determinarea instanței de executare se face prin raportare la momentul sesizării organului de executare, acesta fiind reperul instituit de legiuitor pe baza căruia se procedează la identificarea locului unde este situat domiciliul sau sediul debitorului.

Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, cererea de executare silită formulată de creditoarea D. S.A. a fost înregistrată pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești "A. și Asociații" la 28 iunie 2021, sub nr. x/2021, dată la care debitorul figura cu domiciliul în București, prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., fiind lipsită de relevanță, la stabilirea competenței, împrejurarea că, în perioada 7 septembrie 2020 - 6 septembrie 2021, debitorul și-a stabilit temporar reședința în orașul Târgu Neamț, jud. Neamț, de vreme ce articolul menționat nu prevede un astfel de criteriu pentru determinarea instanței de executare.

Relevant pentru stabilirea instanței competente este și faptul că executarea silită a debitorului, solicitată organului de executare de creditoare, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 13 decembrie 2017, a fost încuviințată, în toate formele prevăzute de lege, de Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din camera de consiliu din 7 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Ca atare, aspectele statuate prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, se impun cu obligativitatea prevăzută la art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în sensul că, în vederea aplicării unitare a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din același act normativ, instanța de executare competentă teritorial să soluționeze cererea de validare a popririi este judecătoria care a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De remarcat este faptul că, în motivarea deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a reținut principiul unicității instanței de executare, conform căruia una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, așadar, inclusiv cererile de validare a popririi.

Având în vedere că cererea de încuviințare a executării silite formulată de petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătorești "A. și Asociații" a fost admisă de Judecătoria Sectorului 1 București, prin încheierea din camera de consiliu din 7 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în considerarea acestor statuări obligatorii, Înalta Curte va constata că revine acestei instanțe competența de soluționare a cererii de validare a popririi, potrivit principiului unicității instanței de executare, evocat prin prisma deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021, pronunțate în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.