ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1884/2021

HOTĂRÂRE

29.09.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1884/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 02 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., contestație împotriva tuturor actelor de executare emise de Biroul Executorului Judecătoresc B. în cadrul dosarului de executare nr. 486/2020 și a executării silite înseși, solicitând instanței: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate în dosarul execuțional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare și, pe cale de consecință, anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul menționat anterior, precum și a executării silite înseși; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 20 august 2020 au fost înregistrate la sediul său actele de executare silită emise la data de 13 august 2020 în dosarul execuțional nr. x/2020 la cererea creditorului A., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 49 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, lămurită prin încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia civilă nr. 682/R din 15 aprilie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2009, și sentința civilă nr. 1993/30 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013, definitivă, precum și pentru cheltuielile de executare evidențiate în încheierea din data de 13.08.2020 de stabilire a debitului și a cheltuielilor de executare.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 712 și art. 723 alin. (1), art. 724 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3006 din 06 aprilie 2021, Judecătoria Sectorul 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Oradea.

În motivare, această instanță a reținut că prin încheierea civilă nr. 2863 din 23 iulie 2020, Judecătoria Oradea, secția civilă a dispus continuarea executării silite față de debitorii Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, demarată în dosarul execuțional nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., încuviințată prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, iar în considerentele acestei încheieri s-a reținut că prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost încuviințată executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea formulată de creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

În continuare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., arătând că în absența unui text de lege special care să reglementeze determinarea instanței de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii sau domicilii diferite, este aplicabilă, prin analogie, dispoziția art. 112 alin. (1) teza I C. proc. civ., text legal care reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți, și art. 116 C. proc. civ.

Or, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Oradea, executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, astfel că în cauza dedusă judecății instanța de executare este Judecătoria Oradea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3870/2021 din 20 iulie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cererii și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că prin dispozițiile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ. legiuitorul a stabilit o competență teritorială exclusivă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitorului, acesta fiind singurul criteriu legal pentru stabilirea competenței de soluționarea a contestației la executare și a suspendării executării silite.

Instanța a mai apreciat că nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat inițial executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului", iar din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite.

În consecință, constatând că în speță contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care are sediul în București, Bd. x, în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, instanța a reținut că, în mod corect, contestatorul a introdus cererea la Judecătoria Sector 5 București, această instanță fiind competentă din punct de vedere teritorial să judece prezenta cauză, soluție în acord și cu jurisprudența în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținută prin decizia nr. 1443/2020.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, pentru argumentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au făcut aplicarea dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite cu privire la instanța de executare la care fac trimitere dispozițiile legale anterior evocate.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., prin care a solicitat instanței: admiterea cererii de suspendare a executării silite demarate de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul execuțional nr. x/2020, până la soluționarea contestației la executare; admiterea contestației la executare și pe cale de consecință anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul menționat anterior, precum și a executării silite înseși; admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

Incidentele intervenite în cursul executării silite, cum este contestația la executare sau cererea de suspendare a executare silite, reprezintă cereri pe care legiuitorul le-a dat spre competentă soluționare instanței de executare, așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.:

"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În speță, prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită în dosarul execuțional nr. x/2019, având ca obiect cererea formulată de creditorul A., în contradictoriu cu debitorii Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor, Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor. Aceeași instanță a fost și cea care s-a pronunțat cu privire la continuarea executării silite față de debitorii Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, demarată în dosarul execuțional nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc C., prin încheierea civilă nr. 2863 din 23 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 (aflate la filele x ale dosarului nr. x/2020 ale Judecătoriei sectorului 5 București).

Cum, în cauză, cererea de încuviințare și de continuare a executării silite au fost soluționate prin încheierea nr. 53 din 10 ianuarie 2020, respectiv prin încheierea 2863 din 23 iulie 2020, de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020, competența de soluționare a prezentei cauze se va stabili în favoarea acestei instanțe, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, ca instanță de executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executare silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care, exceptând derogările prevăzute de lege, cum este cazul contestației la titlu, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

În același sens, este și decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura recursului în interesul legii care deși la momentul pronunțării prezentei decizii nu a intrat cu putere obligatorie în ordinea de drept, nu poate fi ignorată, potrivit căreia instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.