ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1850/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 19.01.2018, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat instanței să dispună: - anularea parțială a Deciziei de validare parțială nr. 17514/26.10.2017, prin care s-a decis invalidarea parțială a Dispoziției Primarului Comunei Dăeni pentru cota de 1/4 din imobilul - construcție situat în comuna Dăeni, județul Tulcea și s-a emis decizia de compensare prin 7.663 puncte în favoarea acestora, a d-nei E. și a dl. F.; - obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții care să valideze integral Dispoziția Primarului Dăeni nr. 296/15.12.2017 și reevaluarea numărului de puncte în funcție de suprafața totală a imobilelor pentru care se acordă măsurile compensatorii; - stabilirea numărului de puncte în mod real în funcție de valoarea imobilelor pentru care se acordă măsurile compensatorii, întrucât valoarea de 7.663 de puncte este stabilită în mod neserios, superficial, care nici în prezent și nici la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu putea servi achiziționării unui imobil din categoria celui pentru care s-a dispus plata despăgubirilor. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 165/2013.

Hotărârea Tribunalului București Prin sentința nr. 597 din 28 martie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea privind pe reclamanții A., B., C. și D.. A anulat decizia de validare parțială nr. 17514/26.10.2017, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să emită o nouă decizie, de validare a Dispoziției primarului Comunei Dăeni, nr. 296, emisă la data de 15.12.2005, în favoarea reclamanților precum și de acordare a măsurilor compensatorii cuvenite, sub forma punctelor, pentru întregul imobil - locuință demolată, în suprafață de 400 mp situat în comuna Dăeni, județul Tulcea, evaluat la 30.652 RON. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 1250A din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 597/28.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2018. A fost schimbată parțial sentința, în sensul că anularea deciziei administrative contestate este doar parțială, respectiv doar sub aspectul numărului punctelor compensatorii cuvenite, care va fi de 11.494,54. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale dispoziției administrative contestate. A fost păstrată dispoziția sentinței civile atacate referitoare la cheltuielile de judecată. A fost respinsă cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a III-a civilă, reclamanții B., C., D. și A. au declarat recurs.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți: Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. În procedura de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Intimata - pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat ca instanța să constate inadmisibilitatea recursului formulat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamanții A., B., C. și D. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea parțială a Deciziei de validare parțială nr. 17514/26.10.2017, prin care s-a decis invalidarea parțială a Dispoziției Primarului Comunei Dăeni pentru cota de 1/4 din imobilul - construcție situat în comuna Dăeni, județul Tulcea și s-a emis decizia de compensare prin 7.663 puncte în favoarea acestora, a d-nei E. și a dl. F.; obligarea pârâtei la emiterea unei noi dispoziții care să valideze integral Dispoziția Primarului Dăeni nr. 296/15.12.2017 și reevaluarea numărului de puncte în funcție de suprafața totală a imobilelor pentru care se acordă măsurile compensatorii. Cererea a fost formulată la 19.01.2018 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 1250 A din 13 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului. Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, ca inadmisibil.