ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1845/2021

Ședința publică din data de 28 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 17.11.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. în contradictoriu cu intimata B.. a solicitat să se constate perimată executarea silită în dosarul de executarea nr. 550/MI/2015 și anularea executării silite în întregul ei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 706, 712 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 443 din 06 aprilie 2021, Judecătoria Făurei a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, a admis excepția și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1), raportate la art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, respectiv la judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a reținut incidente dispozițiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. potrivit cărora instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite și, având în vedere că încuviințarea titlului executoriu a fost înfăptuită de Judecătoria sectorului 3 București, a considerat că aceasta este instanța de executare competentă teritorial să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 3 București, prin sentința civilă nr. 8083 din 08 iulie 2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Făurei, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În argumentarea acestei soluții procesuale, a reținut că instanță de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, așa cum prevăd dispozițiile art. 650 din C. proc. civ.

A constatat că din actele dosarului rezultă că la data sesizării organului de executare - 06.04.2015- domiciliul debitorului se afla în circumscripția teritorială a Judecătoriei Făurei și, pe cale de consecință, a apreciat că prima instanță învestită este competentă teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că, în cauză competența de soluționare a pricinii revine Judecătoriei Făurei, pentru considerentele ce succed:

Se constată că prezentul conflict negativ de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe, Judecătoria Făurei și Judecătoria sectorului 3 București au interpretat sintagma "instanța de executare".

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, la data formulării cererii de executare silită în dosarul execuțional nr. x/2015, domiciliul debitorului A. era în județul Brăila, localitate ce se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Făurei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Făurei, ca instanță de executare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.