ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1729/2021

Ședința publică din data de 22 septembrie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 30.10.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea acesteia la plata următoarelor sume: 9.200 euro reprezentând valoarea autoutilitarei marca x; 5.645,78 RON reprezentând dobânda legală calculată de la data de 18.09.2018 până la data sesizării instanței și în continuare, până la data achitării efective a debitului principal; 250 RON reprezentând valoarea chiriei pentru autoutilitara marca x, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1357, 1381, 1385, 1386 C. civ.

La data de 16.12.2020, pârâta a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat introducerea în cauză a societății C. S.R.L. și obligarea acesteia la plata sumelor solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

La data de 05.01.2021, C. S.R.L. a depus note scrise prin care a invocat pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei Medgidia, tardivitatea formulării cererii de chemare în garanție, inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 292/03.03.2021, Judecătoria Medgidia a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buftea.

A reținut instanța că Judecătoria Medgidia nu este nici instanța de la domiciliul pârâtului, nici instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul. Locul în care s-a produs fapta ilicită este locul în care a avut loc incendiul, acesta fiind și locul în care s-a produs prejudiciul, respectiv la Km 77/A2 între localitățile Drajna și Fundulea, localități care nu sunt în circumscripția Judecătoriei Medgidia.

Prin urmare, având în vedere faptul că domiciliul pârâtei se află în Voluntari, județul Ilfov, prin raportare la dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare aparține Judecătoriei Buftea.

Prin sentința nr. 8442/24.05.2021, Judecătoria Buftea a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Medgidia, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că obiectul cererii este reprezentat de obligația pârâtei de despăgubire, în temeiul unei presupuse fapte ilicite, deci o acțiune personală, patrimonială, competența teritorială în acest caz fiind alternativă, respectiv oricare dintre instanțele prevăzute la art. 107 alin. (1) sau art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., fiind deopotrivă competente.

Întrucât normele de competență menționate nu au caracter de ordine publică, ci de ordine privată, dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale aparține exclusiv pârâtului, neinvocarea acesteia prin întâmpinare atrăgând sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor art. 208 alin. (2), coroborate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Prin urmare, invocarea excepției necompetenței teritoriale de către persoana chemată în garanție nu poate atrage necompetența instanței sesizate de reclamant, având în vedere, pe de o parte, faptul că dreptul acesteia de a depune întâmpinare vizează exclusiv cererea de chemare în garanție, și nu cererea de chemare în judecată, între reclamant și chematul în garanție neexistând raporturi juridice directe, sub aspectul competenței de soluționare a acestei cereri operând prorogarea de competență în baza art. 123 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, competența teritorială a Judecătoriei Medgidia s-a definitivat prin neinvocarea, de către pârât, a excepției necompetenței teritoriale prin întâmpinare.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, pentru următoarele argumente:

Competența teritorială este reglementată, în principiu, de norme dispozitive, care prezintă anumite particularități în ceea ce privește posibilitatea de invocare a excepției de necompetență, respectiv, necompetența relativă poate fi invocată numai de pârât și numai prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe (art. 130 alin. (3) C. proc. civ.).

Mai mult, potrivit art. 130 alin. (4) C. proc. civ., în situația necompetenței de ordine privată "partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declinarea competenței". În această situație nici chiar reclamantul după introducerea cererii de chemare în judecată nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În prezenta cauză, instanța de judecată a fost învestită cu o acțiune personală în pretenții (obligarea pârâtei la despăgubiri pentru o pretinsă faptă ilicită), situație în care devin incidente atât normele ce reglementează competența teritorială relativă, cât și cele care reglementează competența teritorială alternativă.

La data de 16.12.2020, pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanție a C. S.R.L., iar la data de 17.02.2021, C. a depus note scrise prin care a invocat, printre altele, excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Medgidia.

Deși prin încheierea de ședință din 23.02.2021 Judecătoria Medgidia a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență teritorială invocată, în opinia acestei instanțe, de către chematul în garanție menționat (pronunțarea fiind amânată pentru data de 03.03.2021, când a fost pronunțată sentința de declinare), instanța nu a încuviințat, în prealabil, cererea de chemare în garanție, cu consecința introducerii în proces a persoanei chemată în garanție.

Rezultă, așadar, că Judecătoria Medgidia a luat în discuție excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cauzei pe care nu o invocase, cum impun dispozițiile art. 130 (3) C. proc. civ., (doar) pârâtul prin întâmpinare, ci chematul în garanție care nici nu dobândise în proces calitatea de parte, în cauză nefiind încă pronunțată încheierea de admitere în principiu (art. 72 alin. (2) și art. 64 alin. (2) C. proc. civ.).

Așadar, în mod greșit și cu încălcarea regulilor procedurale, această instanță a luat în discuție excepția necompetenței teritoriale, pe care a și admis-o, dezinvestindu-se de soluționarea cauzei.

Cum pârâta B. S.R.L. nu a invocat excepția de necompetență teritorială, iar C. S.R.L. nu dobândise calitatea de chemat în garanție, astfel cum anterior s-a arătat, având în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", prin alegerea făcută de reclamant a Judecătoriei Medgidia aceasta a devenit exclusiv competentă a judeca litigiul cu care a fost învestită, moment de la care orice altă instanță posibil competentă alternativ, a pierdut această prerogativă.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.