ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1206/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 19.01.2023, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 11.767,41 RON cu titlul de regres, a sumei de 1.603,51 RON reprezentând dobândă legală aferentă debitului principal calculată de la data de 04.01.2021, până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și dobândă legală aferentă debitului principal calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 10459/08.11.2023, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, motivat de faptul că, în urma analizării prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a apreciat că în cauză competența de soluționare a cauzei ar putea aparține fie Judecătoriei Medgidia (domiciliul pârâtului fiind în județul Constanța), fie Judecătoriei Buftea (fapta ilicită fiind săvârșită în localitatea Snagov).

Prin sentința civilă nr. 515/19.03.2024, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, reținând încălcarea de către prima instanță a prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, fiind vorba de norme de competență teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului, iar Judecătoria Brașov nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială în condițiile în care pârâtul nu a invocat necompetența, instanța sesizată de reclamant, chiar fără să fie competentă teritorial rămânând învestită cu soluționarea cauzei.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Medgidia a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, este instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Față de obiectul cauzei, se reține incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., norme de competență de ordine privată, prin care legiuitorul a prevăzut o competență alternativă, în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cerererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Este de menționat că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar, în situația în care acesta ar sesiza o instanța necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetența teritorială.

În acest sens dispun și prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Cu alte cuvinte, fiind un caz de competență teritorială relativă, de ordine privată, în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la una dintre instanțele competente, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

În acest context, dispozițiile art. 131 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, instanța inițial sesizată nu mai poate să-și declare necompetența tocmai pentru acest motiv, întrucât, prin lege, s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

În speță, ținând cont că pârâtul B. nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, prin alegerea făcută de reclamantă, soluționarea cauzei rămâne în competența instanței pe rolul căreia a fost înregistrată cererea, care nu mai putea să invoce, din oficiu, necompetența sa teritorială, la primul termen de judecată din 6 octombrie 2023 când părțile au fost legal citate și să se desesizeze, în această manieră, de soluționarea pricinii, chiar dacă nu ar fi fost competentă să judece cauza.

Altfel spus, dat fiind impedimentul legal ce operează cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei în sensul imposibilității invocării din oficiu a necompetenței de ordine privată, prin introducerea cererii de chemare în judecată la una din instanțe, competența teritorială se fixează în favoarea acelei instanțe, orice altă instanță devenind necompetentă.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte constată că Judecătoria Brașov este instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.