Decizia nr. 1717/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea litigiului Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă la data de 02.03.2020 sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul Vâlcea, B., C., D., E. (judecători la Tribunalul Vâlcea), obligarea acestora să plătească despăgubirile din dosarul nr. x/2018, respectiv dobânda legala la titlul executoriu din dosarul de executare nr. 114/2017 al BEJ F., cheltuielile de judecată din respectivul dosar, daune morale și despăgubiri de întârziere de 10.000 RON. Prin precizarea din data de 20.03.2020, reclamantul a arătat că acțiunea se întemeiază pe repararea prejudiciilor produse prin erori judiciare potrivit art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Sentința Tribunalului Sibiu Prin sentința nr. 355/24.07.2020, Tribunalul Sibiu, secția I civilă a respins acțiunea.

Decizia Curții de Apel Alba Iulia Prin decizia nr. 53/19.01.2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, reclamantul A., arătând că decizia instanței de apel este lovită de nulitate, întrucât nu a fost motivată potrivit art. 425 C. proc. civ., nu a analizat motivele de apel invocate și în mod nelegal a respins excepția de nulitate a întâmpinării formulate de către reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, câtă vreme această instituție este reprezentată legal de ministru și nu de directorul general. Deși în dispozitivul acestei decizii există mențiunea "definitivă", aceasta este supusă recursului, conform art. 483 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018. Mai arată recurentul că hotărârea este contradictorie, este dată cu încălcarea normelor de drept material, iar dispozițiile art. 29 și 33 din O.U.G. nr. 80/2013 nu erau aplicabile în speță. În cauză este vorba de o eroare judiciară în sensul art. 96 din Legea nr. 303/2004, săvârșită în dosarul nr. x/2018. Prin respingerea ca tardivă a cererii de ajutor public judiciar în apelul din dosarul nr. x/2018 a fost săvârșită o eroare judiciară, câtă vreme cererea nu fusese formulată la termenul de judecată, ci după soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Sunt incidente dispozițiile art. 96 alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 303/2004, fiind pronunțată o hotărâre definitivă contrară legii, tocmai urmare a abuzului săvârșit menționat.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Referitor la excepția de nulitate a întâmpinării a arătat că în mod corect a fost respinsă, actul procedural fiind semnat de către persoanele care reprezintă, potrivit legii, instituția publică. Referitor la pretinsa eroare judiciară, arată că în mod corect în cauză s-a stabilit că nu sunt îndeplinite condițiile legale ce atrag răspunderea patrimonială pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare raportat la dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004. Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că recursul nu numai că nu este încadrat în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., dar nici nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat. Prin cererea de recurs se deduc judecății aceleași chestiuni asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către instanța de apel, legate de nulitatea întâmpinării formulată de pârâți întrucât aceasta nu ar fi semnată de persoanele care reprezintă legal instituția publică, de faptul că hotărârea nu este motivată și de incidența în cauză a dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004. Sub acest ultim aspect, recurentul reiterează situația de fapt a pricinii în raport de care consideră incidentă eroarea judiciară reglementată de textul legal menționat. Astfel, recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea soluției pronunțate de către instanța de apel și nu aduce argumente care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Expunerea unor critici identice cu cele formulate la instanțele devolutive, într-o etapă procesuală distinctă și restrictivă din acest punct de vedere cum este cea a recursului, determină incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care sancționează cu nulitatea o astfel de abordare. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 53 din 19 ianuarie 2020 a Curții de Apel Alba Iulia, secția I civilă.