ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1661/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 24 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieșirea din indiviziune în privința dreptului de proprietate comună asupra suprafeței de 1,39 ha teren situat în comuna Făgețelu, jud. Olt.

Prin sentința civilă nr. 2622 din 16 aprilie 2021, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Pitești a reținut că, prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 2/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D." de pe urma defunctului E., au fost incluse în masa succesorală și terenurile situate în comuna Făgețelu, jud. Olt, în suprafață totală de 13.900 mp.

Referitor la succesiunea defunctului, instanța a constatat că aceasta a fost în prealabil dezbătută, potrivit certificatului de moștenitor nr. x/17.01.2002 emis de aceeași societate profesională notarială.

Din acest motiv, a apreciat că obiectul cauzei nu este partaj succesoral, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ., ci ieșire din starea de indiviziune a dreptului de proprietate comună exercitat asupra unui imobil.

În acest din urmă caz, a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. proc. civ., conform cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Constatând că terenurile sunt situate pe în comuna Făgețelu, jud. Olt, aflată, conform H.G. nr. 337/1993, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina, în raport de norma legală imperativă menționată, care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, a apreciat că revine Judecătoriei Slatina competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 3026 din 8 iulie 2021, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reținut că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Pitești, întrucât, prin certificatul de moștenitor nr. x/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D." s-a stabilit masa partajabilă rămasă de pe urma defunctului E., moștenitorii acceptanți și cotele acestora, însă nu s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale.

În aceste condiții, Judecătoria Slatina a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competență exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului în cererile privitoare la moștenire, aceasta fiind instanța competentă până la ieșirea din indiviziune.

Instanța a observat că în același sens este și alin. (3) teza finală a art. 117 C. proc. civ., conform căruia instanța competentă să soluționeze cererile de împărțeală judiciară este cea de la locul situării imobilului, cu excepția situație în care indiviziunea rezultă din succesiune, când devin aplicabile dispozițiile art. 118 C. proc. civ.

Constatând că din certificatul de moștenitor nr. x/2020 emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D." rezultă că ultimul domiciliu al defunctului E. a fost în Pitești, jud. Argeș, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin cererea de chemare în judecată care a generat ivirea conflictului negativ de competență, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ieșirea din indiviziune în privința dreptului de proprietate comună asupra terenului în suprafață de 1,39 ha, situat în comuna Făgețelu, jud. Olt.

La baza promovării acțiunii civile a stat certificatul suplimentar de moștenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D." la certificatul de moștenitor nr. x din 17 ianuarie 2002, eliberat de aceeași societate notarială în dosarul nr. x/2002 de pe urma defunctului E..

Masa succesorală dezbătută prin certificatul suplimentar de moștenitor a fost compusă din terenul în suprafață de 13.900 mp, situat în intravilanul și extravilanul comunei Făgețelu, jud. Olt, în legătură cu care părțile litigiului, în calitate de moștenitori legali ai defunctului E., au dobândit câte o cotă ideală de 1/2 din dreptul de proprietate.

Așadar, dreptul de proprietate al părților rezultă din succesiune, iar prin certificatul suplimentar de moștenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D." s-au stabilit masa succesorală, calitatea părților de moștenitori legali ai defunctului E. și cotele părți ce li se cuvin din dreptul de proprietate, în baza dreptului legal de moștenire.

Însă, prin certificatul suplimentar de moștenitor menționat nu s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunul ce a constituit masa succesorală. Or, tocmai aceasta este finalitatea demersului judiciar inițiat în cauză, reclamantul urmărind, prin promovarea acțiunii, ieșirea din starea de indiviziune și stabilirea drepturilor exclusive ale fiecărui coindivizar asupra bunului moștenit de la autorul lor.

Cum starea de indiviziune derivă din succesiune, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Cu alte cuvinte, competența teritorială exclusivă în materie de moștenire încetează la momentul sistării stării de indiviziune succesorală, potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.

Rațiunea normei de competență exclusivă prevăzute de art. 118 C. proc. civ. rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum prevede art. 954 alin. (2) C. civ. Or, în raport de acest aspect se efectuează procedura succesorală notarială sau judecătorească, în acest loc aflându-se, de principiu, bunurile care au aparținut defunctului, precum și înscrisurile ce atestă raporturile juridice dintre acesta și moștenitori sau terți, fiind mai facilă administrarea probatoriilor în cursul judecății.

De altfel, și dispozițiile art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ. prevăd că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, cu excepția ipotezei în care indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Înalta Curte constată că, potrivit mențiunilor cuprinse în certificatul suplimentar de moștenitor nr. 2 din 13 ianuarie 2020, emis de Societatea Profesională Notarială "C. și D.", defunctul E. a avut ultimul domiciliu în Pitești, str. x, jud. Argeș, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pitești, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.