ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1656/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 9 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantele A., B. și C. au promovat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, contestație împotriva deciziei nr. 58 din 2 septembrie 2020, emise de pârâtă, solicitând să li se constate calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile situate în Mangalia, jud. Constanța, lot x, în suprafață de 1.836,11 mp și lot x, în suprafață de 2.970,71 mp, care au făcut obiectul notificărilor nr. x/10.08.2001 și nr. y/10.08.2001 formulate în baza Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtei la emiterea dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele două imobile, în temeiul art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 614 din 26 februarie 2021, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a reținut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării (...)".

De asemenea, a constatat că în cap. II din H.G. nr. 270 din 3 aprilie 2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 este definit conținutul noțiunii "unitate deținătoare", aceasta fiind fie unitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (...), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlu, bunul care face obiectul legii.

Potrivit acelorași dispoziții legale, entitatea învestită cu soluționarea notificării este fie unitatea deținătoare, fie persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul Finanțelor, alte autorități publice centrale sau locale implicate).

Tribunalul Constanța a reținut că reclamantele au formulat contestație împotriva deciziei nr. 58 din 2 septembrie 2020, emise de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, prin care s-au respins notificările nr. x/2001 și nr. y/2001 petenților D., E., C., F., G., H. și I., întrucât s-a apreciat că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenurilor revendicate.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că terenurile revendicate sunt situate în Mangalia, jud. Constanța.

Coroborând conținutul deciziilor nr. 39/29.05.2020 și nr. 40/29.05.2002 emise de S.C. Mangalia S.A. cu cel al adresei nr. x/22.06.2017 emise de Primăria Municipiului Mangalia, tribunalul reținut că, în urma expertizelor efectuate în procedura administrativă, cele două loturi ar fi făcut parte din patrimoniul societății menționate, aspect ce nu mai este însă de actualitate, întrucât aceasta se află în faliment.

În acest context, a apreciat că S.C. Mangalia S.A. nu reprezintă unitatea deținătoare în înțelesul legii, astfel încât soluționarea contestației să revină în competența de soluționare a Tribunalului Constanța.

Pe cale de consecință, a stabilit că trebuie determinată competența teritorială în raport de locul situării sediului entității învestite cu soluționarea notificării. Cum sediul pârâtei se află în București, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 10/2001, Tribunalul Constanța a stabilit competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința nr. 614 din 16 iunie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data sesizării instanței, 9 octombrie 2020, prevăd că deciziile emise cu respectarea art. 33 și 34, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

De asemenea, a constatat că art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine publică atunci când se încalcă competența teritorială exclusivă.

Aplicând textele de lege menționate și reținând că măsurile reparatorii vizează un imobil situat în Mangalia, instanța a apreciat că Tribunalului Constanța îi revine competența de soluționare a cauzei, faptul că imobilele nu se mai află în patrimoniul unei societăți neavând relevanță sub aspectul stabilirii competenței.

De asemenea, Tribunalul București a reținut că nu există o reglementare a competenței alternative, iar din punct de vedere teritorial, competența nu poate fi stabilită prin raportare la domiciliul pârâtei, întrucât nu se aplică regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Obiectul cauzei deduse judecății este reprezentat de contestația promovată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, împotriva deciziei nr. 58 din 2 septembrie 2020, emise de pârâtă, prin care au solicitat să li se constate calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenurile situate în Mangalia, jud. Constanța, lot x, în suprafață de 1.836,11 mp și lot x, în suprafață de 2.970,71 mp, care au făcut obiectul notificărilor nr. x/10.08.2001 și nr. y/10.08.2001, formulate în baza Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtei la emiterea dispoziției privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele două imobile, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Acțiunea civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a fost înregistrată pe rolul primei instanțe învestite (Tribunalul Constanța), la 9 octombrie 2020.

La data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, prevedea că "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Legea nr. 111/2019 pentru modificarea alin. (1) al art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 418 din 28 mai 2019, a intrat în vigoare la 31 mai 2019, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată formulate de reclamanți pe rolul Tribunalului Constanța, anume la 9 octombrie 2020.

Față de această împrejurare, se constată că norma de competență prevăzută de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, în forma introdusă prin Legea nr. 111/2019, este incidentă în cauză, în acest sens fiind și dispozițiile art. 24 C. proc. civ., conform cărora "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

În cauză nu este aplicabil art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel cum a apreciat Tribunalul Constanța, în condițiile în care, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi,

Constatând că imobilele asupra cărora poartă litigiul sunt situate în Mangalia, jud. Constanța, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ. și a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, în a cărei rază teritorială se află imobilele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.