ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la 20 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ieșirea din indiviziune, împărțirea bunurilor comune ale pârâților, lotizarea bunurilor, rectificarea cărții funciare și atribuirea acestora pârâtului, pentru recuperarea prejudiciului din dosarul nr. x/2014. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 242 Codul de procedură fiscală și pe cele ale art. 983 și următ. C. proc. civ.

Hotărârea Judecătoriei Brezoi Prin încheierea nr. 601 din 7 octombrie 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brezoi, aplicând dispozițiile art. 117 și art. 118 C. proc. civ., a constatat că bunurile menționate la pct. 1-25 din cererea de chemare în judecată, pentru care reclamanta solicită ieșirea din indiviziune, sunt cele prevăzute în certificatul de moștenitor nr. x/31.10.2013, emis de pe urma defunctei C., cu ultimul domiciliu în Craiova, str. x, jud. Dolj, iar bunurile indicate la pct. 26-29 din aceeași cerere sunt cele cu privire la care nu s-a dezbătut succesiunea, dobândite în timpul căsătoriei dintre pârâtul A. și defuncta C.. În aceste condiții, Judecătoria Brezoi a apreciat că este sesizată cu soluționarea unei acțiuni civile în materia partajului judiciar (ieșire din indiviziune pentru o parte din bunuri și stabilirea calității de moștenitor, a cotelor și partaj pentru cealaltă parte), iar competența teritorială este determinată de normele imperative prevăzute de art. 117 alin. (3) și art. 118 C. proc. civ., revenind instanței de la ultimul domiciliu al defunctului, respectiv Judecătoriei Craiova. 2. Hotărârea Judecătoriei Craiova, secția I civilă Prin încheierea nr. 67 din 1 februarie 2021, Judecătoria Craiova, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale specializate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a aceleiași instanțe. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, secția I civilă a reținut, prin raportare la situația de fapt și la obiectul cererii de chemare în judecată, că reclamanta solicită, printre altele, partajarea unor bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei dintre pârât și defuncta C.. Pentru acest motiv, a considerat că acțiunea se circumscrie materiei de minori și familie, întrucât se pun în discuție calitatea de bun comun sau propriu al imobilelor dobândite de soți în timpul căsătoriei și cotele ce se cuvin acestora.

Hotărârea Judecătoriei Craiova, secția a II-a civilă Prin sentința civilă nr. 339 din 10 martie 2021, Judecătoria Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență funcțională și a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea unui complet specializat în litigii civile. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei, pentru soluționarea acestuia, la Tribunalul Dolj. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Craiova, secția a II-a civilă a reținut că în art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. și în art. 76 din Legea nr. 76/2012 se face referire la domeniul de competență al instanțelor specializate în cauze cu minori și de familie, prin raportare la cererile care sunt date în competența acestora de C. civ., cu prioritate, și alte legi cu reglementări exprese în acest sens. Reținând că prin cererea dedusă judecății, reclamanta a sesizat instanța cu o acțiune de partaj judiciar, respectiv ieșire din indiviziune pentru o parte din bunuri, pentru care a fost emis certificat de moștenitor de pe urma autoarei C. și cele care au făcut obiectul actului de lichidare a regimului comunității legale nr. 3407/31.10.2013, dar și cu stabilirea calității de moștenitor, a cotelor cu privire la bunurile menționate la pct. 26-29, pentru care nu s-a dezbătut succesiunea defunctei, instanța a apreciat că obiectul dedus judecății, reprezentat de partajul succesoral, nu își găsește reglementarea în Capitolul VI al Cărții II "Despre familie", respectiv "Drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților", fiind incidente prevederile art. 953-1163 C. civ., competente pentru soluționarea cauzei fiind instanțele de drept comun în materie civilă, iar nu cele specializate în judecarea cauzelor cu minori și de familie.

Hotărârea Tribunalului Dolj asupra conflictului negativ de competență Prin sentința civilă nr. 193 din 31 martie 2021, Tribunalului Dolj, secția I civilă a stabilit competenta de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor cu minori și de familie. Pentru a dispune astfel, tribunalul a apreciat că, prioritară soluționării conflictului negativ de competență este stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată. A reținut tribunalul că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat partajarea unor drepturi de proprietate imobiliară a căror coproprietate este determinată, deopotrivă, de regimul matrimonial privind drepturile și îndatoririle patrimoniale ale soților și de transmiterea drepturilor mortis causa, în motivarea cererii principale arătându-se că o parte a bunurilor sunt în coproprietate, nefiind reținute în actul de lichidare a regimului comunității de bunuri și nici în certificatul de moștenitor. Astfel, a apreciat că prin cererea principală s-a solicitat, implicit, suplimentarea masei comunității de bunuri cu imobilele indicate, suplimentarea masei succesorale cu drepturile enunțate și partajarea întregii mase aflate în coproprietate. Tribunalul a considerat că, într-un prim petit, judecata trebuie să aibă în vedere regimul juridic ce guvernează comunitatea de bunuri a soților, care, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 265 C. civ., coroborat cu art. 76 din Legea nr. 76/2012, este de competența materială funcțională a completelor specializate de minori și familie. Totodată, a reținut că prin celelalte petite se solicită completarea masei succesorale de pe urma autoarei și partajarea bunurilor aflate în coproprietatea celor doi pârâți, capete de cerere care intră în competența materială de soluționare a instanțelor civile de drept comun, iar nu în cea a instanțelor specializate în materie de minori și familie. Într-o astfel de ipoteză, tribunalul a constatat că fiecare capăt de cerere atrage competență de soluționare materială diferită, fiind aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ. Față de circumstanțele cauzei, în care învestirea s-a realizat deopotrivă cu toate cele trei capete de cerere, iar completurile specializate aflate în conflict au apreciat că o mai bună administrare a dosarului nu impune disjungerea acestora, tribunalul a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea completurilor specializate în soluționarea cauzelor de minori și familie.

Hotărârea Judecătoriei Craiova, secția a II-a civilă Prin sentința civilă nr. 998 din 7 iulie 2021, Judecătoria Craiova, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel, a reținut că, prin sentința civilă nr. 193 din 31 martie 2021, Tribunalul Dolj, secția I civilă, în urma soluționării conflictului negativ de competență dintre secția a II-a civilă și secția I civilă ale Judecătoriei Craiova, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea completurilor specializate în soluționarea cauzelor de minori și familie, secția a II a civilă, având în vedere dispozițiile art. 123 C. proc. civ. și ipoteza în care fiecare capăt de cerere atrage competența de soluționare materială procesuală diferită. Constatând că bunurile imobile dobândite de pârâtul A. și defuncta C. în timpul căsătoriei sunt situate în Voineasa, jud. Vâlcea, față de dispozițiile art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Brezoi, aceasta fiind instanța în a cărei circumscripție se află bunurile imobile dobândite de soți a căror împărțire se solicită.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție în regulator de competență Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, reclamanta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., ieșirea din indiviziune, împărțirea bunurilor comune ale pârâților, lotizarea bunurilor, rectificarea cărții funciare și atribuirea acestora pârâtului, în scopul recuperării prejudiciului din dosarul nr. x/2014. Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brezoi, care, prin încheierea nr. 601 din 7 octombrie 2020 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, pricina a făcut obiectul declinărilor de competență între secțiile civile ale Judecătoriei Craiova, urmare constatării necompetenței funcționale, conflictul negativ de competență ivit în aceste condiții fiind soluționat de Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 193 din 31 martie 2021. Prin această hotărâre judecătorească, Tribunalul Dolj a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea completurilor specializate în cauze cu minori și de familie, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, în legătură cu care a apreciat că vizează partajarea unor drepturi de proprietate imobiliară a căror coproprietate este determinată de regimul matrimonial privind drepturile și îndatoririle patrimoniale ale soților, precum și de transmiterea drepturilor mortis causa, o parte dintre bunurile aflate în coproprietate nefiind reținute în actul de lichidare a regimului comunității de bunuri și nici în certificatul de moștenitor. Tribunalul a reținut că prin cererea principală s-a solicitat suplimentarea masei comunității de bunuri cu imobilele indicate, suplimentarea masei succesorale cu drepturile enunțate și partajarea întregii mase aflate în coproprietate, fiind aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., care atribuie instanței învestite cu judecata cererii principale competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, chiar dacă acestea ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești. Față de aceste aspecte, tribunalul a considerat că primul capăt de cerere urmează a fi soluționat din perspectiva regimului juridic ce guvernează comunitatea de bunuri a soților, care, în temeiul art. 94 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 265 C. civ., coroborat cu art. 76 din Legea nr. 76/2012, este de competența materială funcțională a completurilor specializate de minori și familie. Înalta Curte constată că aceste dezlegări ale Tribunalului Dolj cu privire la calificarea juridică a acțiunii, prin care a stabilit competența material funcțională a instanței învestite cu partajul comunității matrimoniale, sunt obligatorii, în raport de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., care atribuie caracter definitiv hotărârilor pronunțate în regulator de competență. Reținând aceste circumstanțe particulare a cauzei, Înalta Curte reține că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost determinat prin sentința civilă nr. 193 din 31 martie 2021 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, competența teritorială de soluționare se impune a fi stabilită prin raportare la dispozițiile art. 117 C. proc. civ., conform cărora, (1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul; (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune. Astfel, intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 117 C. proc. civ. și cererile de împărțeală a unui bun comun al soților, cu condiția ca acestea să fie formulate pe cale principală, după desfacerea sau încetarea căsătoriei ori chiar în timpul regimului comunității legale. În privința cererii de partaj - cerere care are caracter principal în raport de statuările Tribunalului Dolj - art. 117 C. proc. civ. stabilește în mod expres competența instanței de la locul unde este situat imobilul. Înalta Curte constată că imobilele care fac obiectul cererii principale de partaj sunt situate în Voineasa, jud. Vâlcea, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Brezoi, în favoarea căreia va stabili competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 117 C. proc. civ.