ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1577/2020

Ședința publică din data de 16 iulie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

La data de 29 iulie 2016, sub nr. x/2016, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, secția civilă, cererea de chemare în judecată, precizată ulterior, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. (moștenitor a lui R.), S., T., U., V.. W., X., Y. și Z., prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenurilor rămase de pe urma autorilor: AA., ai cărui moștenitori legali sunt C., D., E., F. și BB., în prezent decedată, moștenitorii săi fiind G. și H.; CC., ai cărei moștenitori legali sunt A., DD. și EE.; FF. și GG., ai căror moștenitori testamentari sunt B. și HH., în prezent decedată, moștenitorul său fiind B., conform certificatului de moștenitor nr. 95, din dosarul succesoral nr. x/2015 al Societății Profesionale Notariale II. și JJ.; Y., ai cărui moștenitori legali sunt X., KK. și Y.; LL. și MM., ai căror moștenitori legali sunt I., R., K., NN., L., S., P., O., N., J., U., OO., PP. și QQ., ultimii 3 fiind decedați, moștenitori ai acestora fiind T., cu referire la defuncta QQ., V., cu referire la defuncta OO. și W., cu referire la defunctul PP..

Intervenienții DD. și EE. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au arătat că sunt și moștenitori ai autoarei comune a părților, CC., și au fost menționați în titlul de proprietate și ordinul prefectului, acte emise cu privire la terenurile ce fac obiectul partajului, astfel că au solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la aceste terenuri și față de aceștia, având în vedere că au vocație succesorală.

Prin încheierea din 23 februarie 2018, Judecătoria Brezoi a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, reținând că numiții EE. și DD. au formulat o cerere de intervenție în interes propriu care, potrivit art. 62 din C. proc. civ., trebuie făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, aceasta pentru că sub aspectul naturii juridice intervenția voluntară este o veritabilă cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva persoanelor inițiale, prin care se urmărește valorificarea unui drept propriu și, potrivit art. 34 din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de intervenție se taxează ca și cererea principală, iar taxa judiciară de timbru se atașează cererii, potrivit art. 197 din C. proc. civ., aceasta fiind o condiție de formă a cererii de chemare în judecată.

Împotriva acestei încheieri, au declarat apel intervenienții DD. și EE..

Prin decizia civilă nr. 432 A din 13 aprilie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalului Vâlcea, secția I civilă a admis apelul declarat de intervenienții DD. și EE.; a anulat încheierea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Brezoi, pronunțată în dosarul nr. x/2016, și a trimis cauza, spre rejudecare, la această instanță.

2.1. Prin sentința civilă nr. 29 din 27 ianuarie 2020, Judecătoria Brezoi a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "partaj judiciar", în favoarea Judecătoriei Novaci.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Brezoi a constatat că reclamanții au solicitat partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților RR., CC., FF., GG., AA., LL. și Y., cu ultimul domiciliu în județul Gorj, astfel cum a rezultat din certificatele de deces și certificatul de legatar.

Cu referire la art. 117 alin. (1) și (3) și art. 118 din C. proc. civ., a reținut că în ceea ce privește soluționarea partajului succesoral, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu al defunctului.

Cum defuncții, a căror masă succesorală s-a solicitat a fi partajată, au avut ultimul domiciliu în județul Gorj, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Novaci, revine acestei instanțe competența de soluționare a cererii deduse judecății.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Novaci, prin încheierea nr. 383 din 9 iunie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, Judecătoria Novaci a apreciat că atâta timp cât Judecătoria Brezoi nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, în termenul prevăzut de lege, a devenit competentă să soluționeze cauza.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, reține că Judecătoria Brezoi și Judecătoria Novaci și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de momentul la care Judecătoria Novaci a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Prin demersul judiciar cu care a învestit Judecătoria Brezoi, reclamanții A. și B. au urmărit partajarea bunurilor rămase de pe urma defuncților RR., CC., FF., GG., AA., LL. și Y..

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, această instanță a avut în vedere faptul că defuncții au avut ultimul domiciliu în județul Gorj, împrejurare ce a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.

Judecătoria Novaci s-a raportat la regimul juridic al invocării excepției necompetenței teritoriale în sensul că aceasta a fost ridicată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Având în vedere succesiunea cronologică a actelor și lucrărilor efectuate în dosar, Înalta Curte constată că Judecătoria Brezoi, ca primă instanță învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, la primul termen stabilit la data de 17 februarie 2017, a admis cererea formulată de apărătorul pârâților I., J., K., L., N., O., P., T., V., W. și U. și a dispus introducerea și citarea în cauză a moștenitorului defunctei pârâte R., respectiv Q..

Totodată, a pus în vedere reclamanților să precizeze în scris autorii a căror moștenire se solicită a fi dezbătută, gradul de rudenie al părților cu autorii și arborele genealogic, sub sancțiunea suspendării cauzei, dispunând citarea pârâților ale căror adrese au fost rectificate prin cererea de la dosar, precum și a pârâților care nu au apărător și nu au primit citația personal .

Ulterior, la termenul din data 7 aprilie 2017, cauza a fost amânată pentru a fi citată în cauză numita Z., cu copia cererii și a înscrisurilor atașate acesteia; pentru a se lămuri situația numitei SS. menționată în întâmpinare, întrucât aceasta nu figura în cererea de chemare în judecată; pentru a fi discutată excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâții C., D., E., F., G. și H. .

La termenul din 12 mai 2017, la care părțile au fost legal citat și au pus concluzii, prima instanță a respins excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei, în raport de dispozițiile art. 94 lit. j) din C. proc. civ., conform cărora competența aparține judecătoriei care judecă cererile de împărțeală judiciară indiferent de valoare (fila x, vol. II).

După acest moment procesual, cauza a comportat mai multe amânări din varii motive, iar la termenul din data de 27 ianuarie 2020, Judecătoria Brezoi a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Novaci.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

De asemenea, conform art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., prin decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "Instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

S-a reținut în considerentele deciziei arătate că "57. Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, trebuie menționat că una dintre inovațiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelărării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune și concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.)".

În continuare, s-a statuat că " 63. (…) în ceea ce privește necompetența de ordine publică, premisa raționamentului corect este că, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza".

În cauză, Înalta Curte constată, în raport de cele expuse, că invocarea de către Judecătoria Brezoi a excepției necompetenței teritoriale exclusive s-a făcut ulterior limitei temporale stabilite imperativ de normele de procedură menționate anterior.

În condițiile în care părțile au fost legal citate pentru termenul de judecată din data de 12 mai 2017, iar excepția necompetenței materiale a fost pusă în discuție și soluționată în sensul respingerii acesteia, Judecătoria Brezoi s-a declarat competentă să soluționeze cauza, așa încât nu mai putea să-și invoce propria necompetență teritorială exclusivă, cu nerespectarea regimului procesual al excepției de ordine publică, reglementat de art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Brezoi este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2020.