ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1649/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 14 iunie 2022, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D. și E., stabilirea bunurilor supuse împărțelii, constatarea faptului că au dobândit, prin moștenire legală, cota de 1/2 din bunurile supuse împărțelii și ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce compun masa succesorală, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1125 din 20 februarie 2022, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 10 aprilie 2023, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Craiova, reținând că, din moment ce se solicită partajul unui imobil situat pe raza județului Dolj, sunt incidente în cauză prevederile art. 117 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4153 din 10 aprilie 2024, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând că obiectul cauzei este, în principal, dezbatere succesorală, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art. 118 din C. proc. civ., ultimul domiciliu al defunctului F. fiind în Sectorul 6.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Craiova a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 6 București, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl constituie ieșirea din indiviziune cu privire la terenurile menționate în titlul de proprietate nr. x/22.03.1994, emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dolj, iar defuncții a căror masă succesorală s-a cerut a fi împărțită sunt F., G. și, implicit, H., primii doi defuncți fiind înscriși, ca titulari ai dreptului de proprietate, în titlul de proprietate menționat.

Judecătoria Sectorului 6 a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., apreciind că indiviziunea rezultă din titlul de proprietate, în timp ce Judecătoria Craiova a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., reținând că este competentă instanța de la ultimul domiciliu al lui F..

Conform art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul", iar, conform alin. (3), "dispozițiile alin. (1) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune". Pe de altă parte, potrivit art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., "în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".

Din coroborarea acestor dispoziții legale, rezultă că cererile de ieșire din indiviziune cu privire la imobile din masa succesorală intră în domeniul de aplicare al art. 118 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile în care art. 117 alin. (3) teza finală exclude din sfera sa de aplicare cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea rezultă din succesiune, chiar în condițiile în care obiectul acesteia ar viza bunuri imobile. Rațiunea normei de competență exclusivă în materie succesorală, până la ieșirea din indiviziune, constă în aceea că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii succesiunii, astfel cum acesta este reglementat de art. 954 alin. (2) C. civ.

În cauză, se constată că starea de indiviziune rezultă din succesiune, dat fiind că persoanele între care s-a solicitat partajul bunurilor imobile cuprinse în titlul de proprietate nr. x/22.03.1994 sunt reclamanții A. și B., moștenitori ai defunctului F., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 1383/26.07.1995, și pârâții E., succesoare a defunctului G., și D. și C., moștenitori ai lui H., în prezent decedat, care, la rândul său, a fost succesor al defunctului G.. Așadar, cererea dedusă judecății, având ca obiect ieșirea din indiviziune, privește trei moșteniri succesive, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv, sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți". Dreptul de opțiune al reclamanților s-a exercitat la momentul sesizării Judecătoriei Sectorului 6 București, în considerarea ultimului domiciliu al defunctului F..

Ca atare, instanța competentă din punct de vedere teritorial se determină, în prezenta cauză, prin aplicarea regulii prevăzute la art. 118 din C. proc. civ., iar nu a celei stipulate la art. 117 din același Cod.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) cu referire la cele ale art. 118 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 iunie 2024.