ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2021

HOTĂRÂRE

11.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra conflictului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 29 iulie 2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B., C. și D. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 4,36 ha din TDP nr. x/11.03.1997 ce a aparținut lui E., decedat la data de 23 06 2014.

Prin sentința civilă nr. 7534 din 1 octombrie 2020, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, județul Cluj.

Din analiza certificatului de deces seria x nr. x din 16 octombrie 2014, instanța a reținut că ultimul domiciliu al defunctului F. a fost în Turda, județul Cluj.

De asemenea, instanța a apreciat că împrejurarea că în masa succesorală s-ar afla imobile nu este de natură să contracareze, prin aplicarea art. 117 C. proc. civ., dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., articol care are prioritate față de art. 117 C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Turda a pronunțat sentința nr. 2476 din 28 decembrie 2020, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat soluționarea cererii în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, a reținut incidența art. 118 alin. (1) C. proc. civ., care precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Așadar, atunci când indiviziunea rezultă din succesiune, până la sistarea acestei stări, sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ., în considerarea izvorului acestei modalități a dreptului de proprietate (moștenirea).

În consecință, criteriul de determinare a competenței teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului [art. 118 alin. (1) C. proc. civ..].

Din cererea de chemare în judecată, instanța a reținut că situația de indiviziune succesorală este rezultatul mai multor succesiuni succesive și că unul dintre defuncți, respectiv F., pe numele căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren în privința căreia se cere ieșirea din indiviziune, a avut ultimul domiciliu în localitatea Turda, județul Cluj, însă ceilalți doi defuncți în privința cărora trebuie dezbătută succesiunea, și anume G. și H. au avut ultimul domiciliu în localitatea Sadova, respectiv Galiciuica, județul Dolj.

Chiar dacă aparent reclamantul ridică pretenții doar cu privire la terenul în suprafață de 4,36 ha din TDP nr. x/11 03 1997 emis defunctului E., instanța a subliniat faptul că exercitarea dreptului de opțiune succesorală este guvernată de principiul indivizibilității. Astfel fiind, nu este posibilă acceptarea în parte a moștenirii (a unor bunuri din moștenire) și renunțarea la restul bunurilor nemo pro parte heres. Desigur, părțile din prezentul litigiu pot efectua un partaj voluntar de bunuri, însă, pentru început, se impune dezbaterea succesiunii după defuncții F., G. și H., stabilirea calității de moștenitori a părților litigante, a cotelor de moștenire si a bunurilor ce compun masa succesorală.

Prin urmare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți". Cum în cauză sunt trei defuncți de pe urma cărora urmează să se stabilească succesiunea, este incident alin. (2) al articolului mai sus citat, care stabilește o competență alternativă în favoarea instanței de la ultimul domiciliul al oricăruia dintre defuncți".

Ținând cont de dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conform cărora "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente" și faptul că prin învestirea Judecătoriei Craiova reclamantul a făcut această alegere, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, instanța consideră că dezînvestirea de soluționarea cauzei de către prima instanță s-a realizat cu nesocotirea normelor procedurale menționate anterior.

Analizând conflictul de față, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl constituie acțiunea formulată de A., prin care se solicită ieșirea din indiviziune cu privire la terenuri agricole ce se află în masa succesorală de împărțit de pe urma defuncților F., G. și H..

Ca urmare, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 118 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează "Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Așadar, văzând certificatele de deces aflate în dosarul Judecătoriei Craiova, filele x, Înalta Curte reține că G. a decedat la data de 6 decembrie 2003, în Sadova județul Dolj, unde a avut și ultimul domiciliu.

La rândul său, H. a decedat la data de 5 iunie 2017, în Galiciuica, județul Dolj, unde a avut și ultimul domiciliu, iar F. a decedat la data de 23 iunie 2014, în Galiciuica, județul Dolj, unde a avut și ultimul domiciliu.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În aplicarea textelor de lege mai sus citate, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt deopotrivă competente, atât Judecătoria Băilești, care este instanța de la ultimul domiciliu al defuncților H. și F., cât și Judecătoria Craiova, care este instanța de la ultimul domiciliu al defunctei G..

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Craiova, reclamantul a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, ca prima instanță competentă sesizată.