ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1614/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 21 iulie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu, sub nr. x/2020, cererea formulată de reclamanta ENEL ENERGIE MUNTENIA S.A. împotriva pârâtei A., prin care aceasta a solicitat ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligată pârâta la plata sumei de 1570,37 RON reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate, în baza obligațiilor stabilite prin contractul încheiat între părți.

2.1. Prin sentința civilă nr. 492 din 9 februarie 2021, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță învestită a reținut că în ceea ce privește competența teritorială sunt incidente dispoziile de drept comun ale art. 107 din C. proc. civ., potrivit cu care în situația cererii de valoare redusă competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului.

Instanța a constatat că, în speță, domiciliul pârâtei se află în orașul Boldești Scăeni, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești, iar în raport de această situație factuală a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești, prin sentința civilă nr. 3982 din 17 mai 2021, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu și a constatat ivit conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte în prezenta cauză.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a apreciat că în speță norma de competență este de ordine privată și a avut în vedere dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Judecătoria Ploiești a constatat că pârâta A. nu a formulat întâmpinare și nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, context în care prima instanță învestită nu putea invoca din oficiu această excepție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul rău competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că, în cauză, conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare este învestită a fost generat de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată aflate în conflict au dat-o competenței teritoriale, raportat la domiciliul pârâtei, precum și la invocarea excepției necompetenței de ordine privată.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) din C. proc. civ. prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Litigiul de față are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a acestor cererii, art. 1028 alin. (2) din C. proc. civ. face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun.

Competența teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ., este de ordine privată.

Înalta Curte reține că dispozițiile privitoare la competența teritorială prin care se stabilește drept competentă instanța de la domiciliul pârâtului constituie regula generală în materie; în cauză, această regulă de competență este grefată pe o competență teritorială alternativă, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. fiind, de asemenea, aplicabile, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o cerere de chemare în judecată în legătură cu executarea unui contract.

Față de cele anterior expuse, se reține că excepția necompetenței teritoriale poate să fie invocată doar de către pârât, instanța învestită neputând să o invoce din oficiu.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta A. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Giurgiu, această excepție fiind invocată, din oficiu, de către instanță.

Or, neinvocarea de către pârâtă în termenul stabilit de lege a excepției de necompetență de ordine privată atrage decăderea sa din dreptul de a o invoca, și, în consecință, instanța sesizată de reclamantă rămâne învestită cu judecarea cauzei.

Prin urmare, față de prevederile legale sus-menționate, Judecătoria Giurgiu, sesizată de către reclamantă, chiar dacă nu era competentă să judece cauza, nu putea să invoce din oficiu necompetența sa teritorială și să se desesizeze în acest fel de soluționarea pricinii.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Giurgiu este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.