ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1613/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 22 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Unitatea administrativ-teritorială Știubieni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctei B., decedată la data de 2 decembrie 2013, să se constate că de pe urma acesteia a rămas în calitate de unic moștenitor reclamanta A., sora defunctei B., să se constate că masa succesorală rămasă la decesul acesteia se compune din cota de 1/2 din suprafața de 9.420 metri pătrați teren, respectiv 9.420 metri pătrați teren extravilan arabil situat în parcela x, 1092 metri pătrați teren intravilan arabil în parcela x și 328 metri pătrați teren curți construcții în parcela x, înscris în titlul de proprietate nr. x/14.02.1994, precum și atribuirea întregii mase succesorale reclamantei, în calitate de unică moștenitoare.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1138, art. 1143, art. 980 - 996 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 56 din 2 februarie 2021, Judecătoria Săveni a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săveni, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca părți reclamanta A. și pârâta UAT Știubieni, județul Botoșani, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivare, instanța a reținut, raportat la data decesului 02 decembrie 2013, ultimul domiciliu și locul decesului municipiul Timișoara, incidența în cauză a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130, art. 117, art. 118 alin. (1), pct. 2 C. proc. civ. și art. 954 alin. (2) C. civ., și a stabilit drept competentă exclusiv instanța de la ultimul domiciliu al defunctului, Judecătoria Timișoara.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5748 din 11 mai 2021, învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Săveni și, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea formulată de reclamantă nu se regăsește în enumerarea limitativă a cererilor care sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului, prevăzută de art. 118 C. proc. civ.

A mai arătat că posibilitatea sesizării instanței ultimului domiciliul al defunctului, în speță, Judecătoria Timișoara, este limitată în timp până la ieșirea din indiviziune or, în cauză, fiind vorba de un singur pretins moștenitor nu există o situație de ieșire din indiviziune.

Prin urmare, a argumentat că sunt incidente regulile de drept comun, dispozițiile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială exclusivă, potrivit cărora cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 punctul 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 punctul 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul rău competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Judecătoria Săveni și Judecătoria Timișoara și-au declinat reciproc competența teritorială de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de calificarea diferită a naturii și obiectului cererii introductive. Astfel, Judecătoria Săveni a apreciat că a fost învestită cu o cerere privitoare la moștenire, în timp ce Judecătoria Timișoara a reținut o cerere privitoare la drepturile reale imobiliare.

Înalta Curte constată că, raportat la mențiunea din certificatul de deces, reclamanta a decedat la data de 2 decembrie 2013, având ultimul domiciliu în municipiul Timișoara, care constituie, totodată, locul decesului acesteia, precum și că bunurile imobile ale defunctei se află în comuna Știubieni, sat Știubieni, județul Botoșani, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Săveni.

Art. 118 din C. proc. civ. prevede că:,,(1) În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. Cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar".

În cauză, Înalta Curte constată că reclamanta a învestit instanță cu o cerere tipică privitoare la moștenire, întrucât a solicitat constatarea deschiderii unei succesiuni, constatarea calității de unic moștenitor, constatarea componenței masei succesorale, precum și atribuirea masei succesorale reclamantei. Toate cererile reclamantei constituie pretenții în legătură cu moștenirea surorii sale defuncte, îmbrăcând forma cererilor privitoare la moștenire prevăzute de art. 188 alin. (1) din C. proc. civ.

Interpretând coroborat prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 și art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., rezultă că sunt de competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire, chiar dacă printre bunurile supuse împărțelii se află vreun imobil situat în circumscripția teritorială a altei instanțe.

Raportat considerentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Timișoara este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.