ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1583/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 iulie 2020 pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. pronunțarea unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat la restituirea alocației de stat destinate minorei C., în cuantum de 150 RON/lună, începând cu data de 01.09.2020 și până la data la care A.J.P.I.S Olt îi va comunica o decizie de schimbare a persoanei îndreptățite să primească alocația.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 449 din 8 februarie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală în materia competenței teritoriale a instanțelor judecătorești, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, daca legea nu prevede altfel.

În baza verificărilor efectuate în baza de date a evidenței populației a rezultat că pârâtul își are domiciliul în Municipiul Caracal, Str. x, Jud. Olt și constatând că nu există niciun element care să certifice că cel puțin reședința pârâtului se află în raza de competență a Judecătoriei Sibiu și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Caracal.

Prin sentința civilă nr. 934 din 11 mai 2021, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Caracal a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind vorba de o competență teritorială alternativă, reclamanta înțelegând să introducă acțiunea la Judecătoria Sibiu, ca instanța de la domiciliul pârâtului, indicând o adresa din acest municipiu.

Instanța a reținut că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, respectiv adresa unde acesta locuiește efectiv, chiar dacă nu coincide, la data introducerii acțiunii, cu informațiile oficiale cu care figurează în baza de date.

Totodată, instanța a reținut că, în urma verificărilor efectuate de Poliția Municipiului Sibiu, pârâtul a fost găsit ca locuind la adresa indicată de reclamantă, prin cererea introductivă, iar la data de 04.02.2021 a intervenit și modificarea în baza de date a D.E.P.A.B.D. cu privire la noul domiciliu al pârâtului în Sibiu.

Prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta a investit în mod legal aceasta instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia, iar opțiunea acesteia nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri având ca obiect pretenții - restituire alocație de stat, conflictul negativ de competență fiind determinat de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliul " de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii .

Reclamanta a sesizat Judecătoria Sibiu cu o cerere în pretenții - restituire alocație de stat, indicând, prin cererea de chemare în judecată, o anume adresă din Municipiul Sibiu ca fiind adresa de domiciliu a pârâtului.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

În speță, față de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că nu îi sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 2 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor C. proc. civ. menționate anterior sunt competente, din punct de vedere teritorial, mai multe instanțe, alegerea între acestea revenind reclamantului.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sibiu, reclamanta a învestit în mod legal această instanță, fiind instanța de la domiciliul pârâtului, fixând în mod definitiv competența în favoarea acestei instanțe, iar opțiunea reclamantei nu poate fi contestată nici de către pârât, nici de către instanță.

In ceea ce privește noțiunea de "domiciliu", conform dispozițiilor art. 87 C. civ. "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Totodată, art. 88 C. civ. definește reședința persoanei fizice ca fiind locul unde are locuința secundară.

Art. 91 din același act normativ prevede că, "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu la care fac trimitere textele de lege, enunțate mai sus, vizează, în sens procedural, locuința unde se găsește în fapt persoana, pentru a-i putea fi asigurat și respectat dreptul la apărare și pentru a se putea facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde locuiește efectiv.

Potrivit susținerilor reclamantei din cererea de chemare în judecată, coroborate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv adresa emisă de Primăria Sibiu, aflată la dosar Judecătoria Caracal și adresa nr. x-11.05.2021 emisă de Poliția Municipiului Sibiu, aflată la dosar Judecătoria Caracal, rezultă că pârâtul locuiește la adresa indicată de reclamantă, în Municipiul Sibiu, Aleea x, mansarda, Jud. Sibiu.

Pentru aceste considerente, față de obiectul cauzei, de înscrisurile aflate la dosar și de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.