ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 81/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 24 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., reprezentant legal pentru C., și D., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună reducerea și sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 5801 din data de 12 iunie 2014 pronunțată în dosarul nr. x/2013, în favoarea minorei C., și a fiului său D., devenit între timp major.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1411 din data de 16 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale absolute, invocată în cauză din oficiu, la termenul din 2 martie 2020, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a hotărî astfel, în esență, a reținut că, prin sentința civilă nr. 5801 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2013, s-a dispus ca autoritatea părintească față de minorii D. și C. să fie exercitată în comun de ambii părinți, reclamantul din prezentul proces și B., cu stabilirea domiciliului minorilor la mamă, aceasta, conform copiei cărții de identitate de la dosar, având domiciliul pe raza orașului Drăgănești-Olt, județul Olt.

Totodată, a constatat că, pârâtul D. are domiciliul pe raza satului Brănești, județul Ilfov, iar minora C. are domiciliul la mama acesteia, B..

Raportat la dispozițiile art. 106 C. civ., a reținut că, în prezentul litigiu, sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și a obligației de întreținere, fiind, astfel, atrasă aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită și care au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că, la data introducerii acțiunii, minora C. locuia cu mama sa în circumscripția teritorială a altei instanțe, respectiv Drăgănești-Olt, unde își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul pricinii, iar celălalt copil pârât, devenit major, D., are domiciliul într-o localitate de pe raza altei instanțe decât cea învestită de reclamant, a apreciat că în acest caz competența de soluționare a cauzei aparține unei alte instanțe, respectiv Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov, conform H.G. nr. 337/1993.

Totodată, instanța a reținut că dispozițiile legale avute în vedere stabilesc o competență materială alternativă în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul sau instanța în circumscripția căreia se află reședința minorului, însă noțiunile de domiciliu sau de reședință ale minorului, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., trebuie interpretate prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie.

Ca atare, a arătat că, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului din cuprinsul acestor dispoziții să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului, respectiv domiciliul acestuia de fapt.

Judecătoria Slatina a mai reținut și că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același act normativ, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii, iar aceste dispoziții legale se aplică în cazul în care se solicită acordarea pensiei de întreținere ori majorarea acesteia, nu și atunci când debitorul obligației de întreținere pretinde reducerea sau sistarea pensiei, cum este vorba în prezentul proces, unde se solicită sistarea pensiei pentru băiat și reducerea pentru fată.

De asemenea, a avut în vedere și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

A arătat că art. 114 alin. (1) C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, în sensul că, dacă prin norme speciale nu se prevede expres altfel, cererile anume prevăzute de acest articol sunt de competența instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Totodată, a reținut că în sfera de aplicare a acestor dispoziții nu intră cererile prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., dar numai atunci când sunt promovate de creditor, nu și de debitorul obligației de întreținere, cum este speța dedusă judecății, așa încât, a apreciat că este în interesul reclamantului ca prezenta cerere să fie soluționată de o instanță mai apropiată de domiciliul acestuia, față de instanța care ar fi competentă raportat la domiciliul minorei C., sens în care a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 881 din data de 24 august 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată prin întâmpinare de B., reprezentant legal al minorei pârâte C., apreciind că în cauză competența de soluționare aparține Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Cornetul, în esență, a dat eficiență dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținând și că, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 2 din același act normativ.

Totodată, a avut în vedere și cele reglementate de art. 92 alin. (4) C. civ., potrivit căruia:

"Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, precum și domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească este la reprezentantul legal".

A constatat că, prin sentința civilă cu nr. 5801 din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, printre altele, s-a dispus stabilirea locuinței minorilor C. și D. la domiciliul mamei și obligarea tatălui la plata unei pensii lunare de întreținere în cotă procentuală de 1/8 pentru fiecare minor, din salariul minim pe economie.

Cu privire la domiciliile pârâților, a reținut că, din carte de identitate a pârâtei B., reiese faptul că aceasta domiciliază în municipiul Slatina, județul Olt, iar pârâtul A., devenit între timp major, potrivit susținerilor reclamantului, are domiciliul legal conform cărții de identitate în sat. Brănești, județul Ilfov, însă, în fapt, acesta are un alt domiciliu, în prezent în București.

Prin urmare, având în vedere faptul că domiciliul pârâtei B., reprezentantul minorei C., este în municipiul Slatina, județul Olt, a apreciat că Judecătoria Slatina este competentă să soluționeze prezenta cerere.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Slatina și Judecătoria Cornetu și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul reprezentantului minorei C..

Astfel, ambele judecătorii au reținut că, prin sentința civilă nr. 5801 din data de 12 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2013, domiciliul minorei a fost stabilit la mama B., însă, Judecătoria Slatina a arătat că mama are domiciliul în Drăgănești-Olt, în timp ce Judecătoria Cornetu a constatat că B. domiciliază în orașul Slatina.

În speță, prin demersul judiciar cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul a solicitat reducerea și sistarea pensiei de întreținere la care a fost obligat prin sentința civilă nr. 5801 din data de 12 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, în favoarea minorei C., respectiv a fiului său D..

Ca atare, situația juridică invocată prin acțiunea introductivă determină incidența regulilor în materia măsurilor privind ocrotirea minorului.

Dispozițiile art. 106 alin. (1) C. civ. prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii

De asemenea, conform dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând dispozițiile legale evocate, reiese că o atare cerere, având ca obiect reducere și sistare pensie de întreținere, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, care se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, așa cum au reținut și cele două instanțe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.

Astfel, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită", această normă specială instituind o competență teritorială exclusivă.

În cauză, domiciliul minorei C. a fost stabilit la mama sa, prin sentința civilă cu nr. 5801 din data de 12 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2013, iar domiciliul acesteia din urmă se află în Slatina, județul Olt, astfel cum rezultă din întâmpinarea de la dosarul Judecătoriei Cornetu, precum și din cartea de identitate a acesteia, aflată în copie la dosarul Judecătoriei Slatina.

Prin urmare, cum din actele dosarului rezultă că domiciliul persoanei ocrotite, minora C., este la mama sa B., respectiv în orașul Slatina, raportat la dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Slatina, învestită de reclamant, este competentă să soluționeze pricina.

Față de această împrejurare, în temeiul art. 135 alin. (1) raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, instanță în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite, minora C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.