ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2378/2023

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 13 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocația minorului C., pe care pârâta a încasat-o în mod nejustificat provocându-i un prejudiciu material minorului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1341, 1344, 1635 și următoarele din C. civ.

La termenul de judecată din data de 03 mai 2023, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6.

2.1. Prin sentința nr. 2987 din 03 mai 2023, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Instanța a reținut că, în cauză, pârâta are domiciliul în Municipiul Galați, astfel cum reiese din verificările din baza de date DEPAPB, fiind atrasă astfel competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Galați, în a cărei circumscripție domiciliază pârâta efectiv.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Galați, secția civilă prin sentința civilă nr. 4217 din 28 septembrie 2023 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus din oficiu suspendarea judecării cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, competența teritorială de soluționare a cauzei este reglementată de norma de drept comun, de ordine privată, respectiv de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., și a considerat că, atâta vreme cât nu se încadrează în cadrul enumerării limitative din cadrul art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., competența este întotdeauna de ordine privată.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

În cauza dedusă analizei, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată a fost invocată de judecătorul inițial învestit, din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ.

Astfel, instanța a apreciat că, fiind vorba de o necompetență de ordine privată, în lipsa invocării în condiții procedurale de către pârât, instanța inițial învestită rămânea competentă să soluționeze cauza, neavând posibilitatea de a invoca excepția din oficiu.

Sub un al doilea aspect, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii, devin incidente prevederile art. 113 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii. Dispoziția legală redată se aplică nu doar în cazul cererilor referitoare la obligațiile legale de întreținere, ci și al celor privind restituirea alocației de stat pentru copii, de către părintele care a încasat-o pe nedrept.

Instituirea unui competențe teritoriale alternative între instanța determinată potrivit dispozițiilor art. 107 - 112 din C. proc. civ. și cea de la instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant se explică prin aceea că, prin acest text de lege, se stabilește o favoare pentru creditorul pensiei de întreținere sau alocației de stat care formulează cererea. Prin cererea dedusă judecății, se solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocația cuvenită minorului C., motiv pentru care, în afara instanțelor prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă să soluționeze litigiul instanța în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant.

În toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, iar prin opțiunea justificată legal de dispozițiile art. 116 din C. proc. civ., stabilește pe deplin competența teritorială a instanței.

Instanța a concluzionat că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 6 București, judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul împreună cu minorul C., reclamantul a fixat în mod definitiv competența în favoarea acesteia, Judecătoria Sectorului 6 București devenind exclusiv competentă să soluționeze acțiunea.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată cu care a învestit Judecătoria Sectorului 6 București, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., restituirea sumei de 14.849 RON reprezentând alocația minorului C., susținând că pârâta ar fi încasat-o în mod nejustificat, provocându-i un prejudiciu material minorului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit regulii generale privitoare la competența teritorială, instituite de art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Față de dispozițiile art. 129 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., regula de competență teritorială enunțată este de ordine privată.

În conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 din C. proc. civ., competența este câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea astfel încât aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența teritorială a altei instanțe.

În cauză, excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată de pârâta B. în condițiile menționate mai sus; la primul termen de judecată instanța a dispus efectuarea de verificări în baza de date DEPABD în vederea aflării domiciliului actual al pârâtei, iar la al doilea termen de judecată, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de către instanță din oficiu, termen la care cauza a rămas în pronunțare.

În situația expusă, având în vedere caracterul de ordine privată al normei de competență teritorială, excepția necompetenței nu putea fi invocată decât de către pârâtă prin întâmpinare, iar nu și de către instanță de oficiu, astfel cum a procedat Judecătoria sectorului 6. Neinvocarea de către pârâtă a necompetenței teritoriale face ca această instanță, inițial învestită prin opțiunea reclamantului, să devină competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen de către pârâtă.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. instituie o competență teritorială alternativă în ceea ce privește obligația de întreținere, inclusiv cele privind alocațiile de stat pentru copii, în favoarea instanței în a cărei circumscripție domiciliază creditorul reclamant; în cauză sunt aplicabile aceste prevederi, întrucât ipoteza prevăzută la punctul 2 face referire la cererile referitoare la obligația de întreținere introduse de creditorul reclamant, iar reclamantul A. a invocat calitatea sa de reprezentant legal al creditorului alocației de stat pentru copii, minorul C., potrivit deciziei civile nr. 3143A din 26 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosar nr. x/2017 .

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente. Astfel, și din această perspectivă, atâta timp cât reclamantul a învestit Judecătoria Sector 6 București, în a cărei circumscripție își are domiciliul, cu cererea de chemare în judecată iar potrivit articolului sus-citat, reclamantul este cel care face alegerea între două instanțe deopotrivă competente, prin opțiunea justificată legal, reclamantul a fixat definitiv competența în favoarea instanței menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 6 București este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2023.