ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2020 pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, reclamanta A. a formulat acțiune în contestarea recunoașterii paternității, în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate că minorul C., în vârstă de 13 ani nu este copilul pârâtului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 420, art. 421 C. civ. și art. 192 C. proc. civ.

Judecătoria Pătârlagele, prin sentința civilă nr. 1230 din 15 decembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cazul cererii în tăgada paternității nu se aplică dispozițiile art. 114 și nici dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind incidente în speță dispozițiile art. 107 C. proc. civ. ce instituie o competență teritorială exclusivă a instanței de la domiciliul pârâtului.

Totodată, constatând că pârâtul are domiciliul în Orașul Ianca, Sat Plopu, jud. Brăila, comună aflată în arondarea Judecătoriei Făurei, și-a declinat competența în favoarea acestei judecătorii.

Prin sentința civilă nr. 665 din 3 iunie 2021, Judecătoria Făurei a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Pătârlagele, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Făurei a apreciat că, obiectul litigiului este reprezentat de acțiune în contestarea filiației, acțiune reglementata de Capitolul II din C. civ. " Filiația’.

Față de această apreciere, a reținut în cauză incidența art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. privind competenta teritorială alternativă, reclamanta putând opta între mai multe instanțe deopotrivă competente, aceasta alegând să sesizeze Judecătoria Pătârlagele ca instanță de domiciliu a reclamantei.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri în contestarea recunoașterii paternității, instanțele aflate în conflict apreciind diferit în legătură cu aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și asupra calificării cererii de tăgadă a paternității ca făcând sau nu parte din tipurile de acțiuni reglementate de Capitolul II din C. civ. " Filiația".

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în care reclamanta contestă paternitatea minorului C. și solicită să se constate că nu pârâtul este tatăl acestuia, precum și din temeiurile de drept indicate, respectiv art. 420 si art. 421 C. civ., Înalta Curte constată că obiectul prezentului dosar este tăgadă de paternitate.

Temeiurile de drept indicate prin cererea de chemare în judecată, sunt situate la capitolul II C. civ. - Filiația, Secțiunea I "Stabilirea filiației", §4. Acțiuni privind filiația, IV. Acțiuni privind filiația față de tatăl din căsătorie - Acțiunea în tăgada paternității.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește stabilirea filiației minorului C. precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației, rezultă că, în prezenta cauză, competența este alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța de la domiciliul reclamantei.

Sunt incidente, de asemenea, în speță și prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Pătârlagele, instanța de la domiciliul său, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia.

Ca atare, în cauză devin incidente și prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Astfel, Judecătoria Pătârlagele nu mai putea să dispună, nici din oficiu și nici la solicitarea pârâtului, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul pârâtului.

Pentru aceste considerente, față de obiectul cauzei și de textele de lege invocate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.