ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1581/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 14 septembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la 6 septembrie 2019 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta A., prin curator B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., constatarea nulității contractului de mandat pentru obținerea de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018 și obligarea pârâtei la restituirea comisionului de 32% plus TVA pe care aceasta l-a încasat din suma de bani primită de reclamanta de la S.C. Asigurare Românească D. S.A., în valoare de aproximativ 16.000 RON.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1251 C. civ.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
Judecătoria Galați, prin sentința civilă nr. 6784 din 27 noiembrie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. VIII pct. 6 din contractul de mandat pentru urmărirea obținerii de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018, instanța competentă să soluționeze litigiile apărute în urma nerespectării prevederilor acestuia este instanța competentă material și teritorial de la sediul CEDE.
În raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, instanța a reținut că părțile, în mod valabil, au derogat, prin propria voință, de la aplicarea normelor generale privind competența, iar aceasta derogare dă naștere unei competențe exclusive a instanței alese de părți.
Prin sentința civilă nr. 4333 din 14 mai 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, obiectul litigiului este reprezentat de anularea unui contract de mandat încheiat între o persoana fizică-consumator și un profesionist, fiind vorba de o acțiune personală, în realizare reglementată din perspectiva competenței prin norme de ordine privată .
Totodată, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile referitoare la protecția consumatorului, părțile pot conveni alegerea instanței competente, numai după nașterea dreptului la despăgubire.
Astfel, instanța a reținut că, în speță, în ceea ce privește competența teritorială, sunt aplicabile dispozițiile art. 107, art. 113 alin. (1) pct. 8 și art. 116 C. proc. civ. și fiind vorba de o competență teritorială alternativă, Judecătoria Galați nu putea invoca, din oficiu, necompetența teritorială.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată." Alin. 2 al acestui articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."
Conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."
Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor este o acțiune în anularea unui contract de mandat încheiat între reclamanta A. și C. S.R.L..
Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.
Potrivit art. VIII pct. 6 din contractul de mandat pentru urmărirea obținerii de despăgubiri nr. x din 15 iunie 2018, a cărei anulare se solicită, instanța competentă să soluționeze litigiile apărute în urma nerespectării prevederilor acestuia este instanța competentă material și teritorial de la sediul CEDE.
Însă, în raport de finalitatea urmărită de către ambele părți, prin semnarea acestui contract, respectiv valorificarea unor drepturi personale, precum și scopul urmărit de către reclamantă, prin formularea cererii introductive de instanță, prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, în ceea ce privește competența, Înalta Curte reține că aceasta este o competență teritorială relativă, de ordine privată.
Conform art. 130 alin. (3) din actul normativ mai sus menționat, "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."
Din interpretarea textului legal mai sus enunțat rezultă că, în cazul necompetenței de ordine privată, instanța nu poate să ridice din oficiu excepția necompetenței teritoriale, ci aceasta se invocă de pârât, în condițiile mai sus arătate.
Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta C. S.R.L. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați prin întâmpinare, ci doar excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel, din interpretarea prevederilor art. 130 C. proc. civ. rezultă că neinvocarea, prin întâmpinare a excepției de necompetență de către pârâtă, are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.