ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1571/2021

Ședința publică din data de 14 septembrie 2021

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 21 octombrie 2019, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 3673 din 20 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr. x/2016.

La 9 iulie 2020, recurentul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnelor judecător B. și C..

Prin încheierea din 15 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. împotriva doamnelor judecător B. și C..

Împotriva încheierii din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs petentul A..

În motivarea recursului se susțin în esență următoarele:

Petentul apreciază că instanța a aplicat greșit normele de drept material incidente în cauză, anulând cererea de recuzare ca netimbrată, întrucât recursul fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru, totodată și cererile de recuzare formulate în litigiile de muncă nu sunt supuse timbrajului.

Se învederează că instanța a încălcat normele procedurale întrucât nu i-au adus la cunoștință dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar pentru exonerarea de timbraj și nici nu a dispus de timp pentru a-și pregăti apărarea, la momentul pronunțării asupra cererii de recuzare nefiindu-i comunicată încheierea de respingere a cererii de reexaminare.

Totodată, recurentul susține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de pct. 1 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ. invocând nelegala alcătuire a completului de judecată din care a făcut parte doamna judecăror D., care se afla în relații de dușmănie cu recurentul.

În aceste condiții, recurentul solicită casarea încheierii din 15 iulie 2020 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 11 mai 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de prevederile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin primul motiv de recurs, recurentul critică încheierea atacată susținând că, în mod greșit, Curtea de Apel a respins ca netimbrată cererea de recuzare întrucât cererile de recuzare formulate în litigiile de muncă nu sunt supuse timbrajului, invocând incidența pct. 8 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Art. 9 din actul normativ prevede că cererile de recuzare în materie civilă sunt supuse taxelor judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Înalta Curte constată că recurentul a formulat cerere de recuzare a doamnelor judecător B. și C., cerere pentru care avea obligația de a achita taxă de timbru în cuantum de 100 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul din prezenta cauză a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă prin încheierea din 14 iulie 2020.

Se reține că, încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare este definitivă, nefiind susceptibilă de vreo cale de atac și impunând obligația părții de a se conforma obligației de timbrare a cererii formulate.

Înalta Curte constată că, prin motivele de recurs, deși partea susține că nu atacă încheierea de respingere a cererii de reexaminare, recurentul tinde la reformarea soluției date în reexaminare, în condițiile în care un atare demers nu este permis de lege.

Prin ultimul motiv de recurs, încadrat de recurent în pct. 5 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., se susține că instanța a încălcat normele procedurale, întrucât nu i-a pus în vedere dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar pentru exonerarea de la timbraj și nu a dispus de timp pentru a-și pregăti apărarea dat fiind faptul că încheierea de respingere a cererii de reexaminare nu i-a fost comunicată astfel că nu a știut că trebuie să achite taxa de timbru.

În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la încălcarea de către Curtea de Apel a obligației de a-i pune în vedere dreptul de a formula cerere de ajutor public judiciar, Înalta Curte reține că, din interpretarea dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă cu prisosință că aplicarea textului ce reglementează această obligație a instanței de judecată este corelată cu procedura verificării și regularizării cererii, motiv pentru care obligația de comunicare a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar există numai în ipoteza și în legătură cu timbrarea unei cereri introductive de instanță sau exercitarea unei căi de atac, ceea ce nu este cazul în pricina pendinte.

Dată fiind preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității de soluționare a cererii de recuzare, Înalta Curte constată că o atare procedură de înștiințare a părții asupra dreptului de a solicita ajutor public judiciar este incompatibilă cu incidentul procesual al recuzării.

Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că recurentul nu a avut timp să-și pregătească apărarea întrucât încheierea de respingere a cererii de reexaminare nu i-a fost comunicată astfel că nu a știut că trebuie să achite taxa de timbru neîndeplinirea de către instanța de apel a obligației, Înalta Curte reține că partea care a formulat cerere de reexaminare este obligată ca, prin demersuri proprii, să se intereseze de rezultatul cererii de reexaminare și să procedeze în consecință, în speță, să achite taxa judiciară de 100 RON, cum se stabilise în sarcina sa, ca urmare a respingerii cererii de reexaminare.

Aceasta, în contextul în care, astfel cum s-a reținut și anterior, este vorba de o procedură specială, anume cea specifică soluționării incidentului procedural al recuzării, iar această procedură are ca trăsătură specifică caracterul urgent de soluționare, astfel cum reiese din prevederile art. 51 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce exclude efectuarea de comunicări precum cele ce sunt specifice cererilor de chemare în judecată.

Nu se poate constata o încălcarea a obligației de a îl înștiința pe recurent cu privire la cuantumul sumei de bani datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru deoarece această obligație existentă în sarcina instanței a fost îndeplinită pentru termenul inițial stabilit pentru soluționarea cererii de recuzare, legea neimpunând repetarea demersului de înștiințare subsecvent soluționării unei cereri de reexaminare a taxei de timbru.

Legea impune și unele îndatoriri pentru părți, iar în acest sens, de o importanță deosebită sunt prevederile art. 12 alin. (1) C. proc. civ. în conformitate cu care drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Recurentul se prevalează, în fapt, de propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor procedurale prevăzute de art. 10 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.

Față de împrejurarea că, deși i s-a respins cererea de reexaminare, recurentul nu a timbrat cererea de recuzare, Înalta Curte va constata că motivele de recurs anterior menționate sunt nefondate și va reține corecta aplicare a prevederilor legale menționate precum și a celor care reglementează procedura de soluționare a incidentului recuzării, respectiv art. 51 alin. (1) raportat la art. 50 alin. (1) C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile pct. 1 alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul susține că instanța care a pronunțat soluția în cererea de reexaminare nu a fost legal constituită întrucât din completul de judecată a făcut parte doamna judecător D. care se află în relații de dușmănie cu recurentul, acesta neștiind componența completului de judecată astfel că nu a formulat cerere de recuzare.

În ceea ce privește acest motiv de recurs, Înalta Curte constată că nu poate fi analizat în calea de atac a recursului împotriva încheierii din 15 iulie 2021, având în vedere următoarele:

În cadrul exercitării căii de atac extraordinare a recursului, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele și soluția instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, prin acest motiv de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată, ci a invocat o nelegală alcătuire a completului de judecată care pronunțat încheierea de respingere a cererii de reexaminare și nu a celui care a pronunțat încheierea atacată cu prezentul recurs, astfel că această critică nu poate fi analizată în cadrul acestei căi de atac.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, constatând că sunt nefondate motivele de recurs, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 15 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 septembrie 2021.