ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1540/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data 28 iunie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.A., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.A., J. S.R.L. și Asociația K., în contradictoriu cu pârâtele "Asociația educație pentru toți copiii" și L. S.R.L., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: (i) obligarea pârâtelor să înceteze practicile de concurență neloială constând în eludarea cadrului legal aplicabil activității de punere la dispoziție a cărților pentru utilizare temporară și folosirea Asociației M. în scopul desfășurării unei activități lucrative cu scopul obținerii unui avantaj comercial, precum și interzicerea acestei practici în viitor; (ii) dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru deturnarea scopului său statutar și, în subsidiar, dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; (iii) obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

În considerentele hotărârii pronunțate cu privire la excepția necompetenței materiale a capătului 2 al cererii de chemare în judecată, referitor la dizolvarea pârâtei Asociația M. cu sediul în str. x, județul Brașov, instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată/modificată, reclamantele au solicitat, prin capătul 2 al cererii de chemare în judecată, dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru deturnarea scopului său statutar și, în subsidiar, dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice.

În raport de dispozițiile art. 123 alin. (1), coroborat cu cele ale art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, a reținut că cele două capete principale de cerere nu sunt întemeiate pe un titlu comun și nici nu se află într-o strânsă legătură din punct de vedere juridic (pretinsele acte de concurență neloială neavând vreo legătură cu solicitarea de dizolvare a asociației pe baza temeiurilor de drept invocate de reclamante), astfel încât să determine prorogarea de competență în favoarea Tribunalului București.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că cele două petite principale ale cererii de chemare în judecată au cauze diferite aflate în strânsă legătură.

Astfel, referitor la primul capăt de cerere ce vizează pretinsa concurență neloială, a menționat susținerile reclamantelor cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea concurenței neloiale nr. 11/1991, conform cărora "Întreprinderile au obligația să acționeze cu respectarea uzanțelor cinstite, în conformitate cu principiul general al bunei credințeși cu prezenta lege."

În ceea ce privește practica ce contravine uzanțelor, s-a arătat că aceasta constă în: a) desfășurarea activității lucrative printr-o asociație non-profit (după ce activitatea fusese desfășurată prin intermediul unei societăți comerciale) cu transferul unei părți semnificative a veniturilor Asociației către persoanele afiliate; b) obținerea statutului de bibliotecă publică cu încălcarea Legii Bibliotecilor; c) structurarea contractelor încheiate cu clienții serviciului N. într-o manieră înșelătoare, prin faptul că tariful este pretins a corespunde numai serviciului de livrare nu și celui de punere la dispoziție a cărții pentru utilizare temporară.

Cu referire la capătul privind dizolvarea Asociației, s-a invocat incidența prevederilor art. 56 din O.G. nr. 26/2000, potrivit cărora:

"Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate: b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice; c) când asociațiaurmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit."

Din acest punct de vedere, s-a susținut că scopul nepatrimonial al Asociației a fost deturnat către realizarea unei activități lucrative, activitate economică directă, care ar fi trebuit să rămână cel mult o activitate accesorie, devenind însăși rațiunea existențeiAsociației.

Chiar dacă s-ar considera, în opinia reclamantelor, că Asociația continuă să urmărească scopul pentru care a fost constituită, acest lucru se realizează prin mijloace ilicite și, în mod special, prin fraudarea legii.

Astfel, cu obiectivul de a crea aparența unui regim juridic mai favorabil, respectiv faptul că operațiunile desfășurate constituie împrumut de carte și nu închiriere, Asociația realizează o serie de acte, astfel cum au fost descrise la motivarea primului capăt de cerere privind practicile neloiale, menite să mascheze realitatea, realizând astfel nu doar desfășurarea activității cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor, ci și printr-o operațiune ilicită de fraudare a legii.

În considerarea aspectelor menționate ce determină o legătură între cele două capete ale cererii deduse judecății, Judecătoria Brașov a apreciat că pentru soluționarea primului capăt de cerere se impune o analiză a tuturor apărărilor părților, inclusiv susținerea reclamantelor potrivit căreia Asociația a realizat o faptă de concurență neloială prin realizarea unei activități economice lucrative ca activitate principală, în raport de care a solicitat dizolvarea Asociației, în considerarea dispozițiilor art. 56 lit. c) din O.G. nr. 26/2000.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie cererea de chemare în judecată, prin care reclamantele au solicitat: 1. obligarea pârâtelor să înceteze practicile de concurență neloială constând în eludarea cadrului legal aplicabil activității de punere la dispoziție a cărților pentru utilizare temporară și folosirea Asociației M. în scopul desfășurării unei activități lucrative cu scopul obținerii unui avantaj comercial, precum și interzicerea acestei practici în viitor și 2. dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru deturnarea scopului său statutar și, în subsidiar, dizolvarea Asociației M. în temeiul art. 56 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații pentru urmărirea realizării scopului statutar prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice.

Conflictul negativ de competență a fost generat de modul de interpretare diferită a dispozițiilor art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. în raport de capătul 2 al cererii de chemare în judecată, a cărui competență de soluționare a fost declinată prin încheierea din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Astfel, Tribunalul București a reținut incidența dispozițiilor art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile prin raportare la faptul că cele două capete de cerere principale nu sunt întemeiate pe un titlu comun și nici nu se află în strânsă legătură din punct de vedere juridic (pretinse acte de concurență neloială neavând vreo legătură cu solicitarea de dizolvare a asociației pe baza temeiurilor de drept invocate de reclamante), pe când Judecătoria Brașov a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., apreciind că legătura dintre cele două capete de cerere este una evidentă și impune pentru soluționarea primului capăt de cerere analizarea tuturor apărărilor părților, inclusiv cele referitoare la faptul că scopul Asociației a fost deturnat către realizarea unei activități lucrative printr-o operațiune ilicită de fraudare a legii, cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor al reclamantelor din perspectiva dispozițiilor art. 56 lit. b) și c) din O.G. nr. 26/2000, temei juridic invocat de reclamante în susținerea capătului 2 al cererii de chemare în judecată.

Dispozițiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ. prevăd că:

"În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt."

Cu privire la primul capăt de cerere, reclamantele au susținut încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea concurenței neloiale nr. 11/1991 din perspectiva practicii ce contravine uzanțelor constând în: desfășurarea activității lucrative printr-o asociație non-profit (după ce activitatea fusese desfășurată prin intermediul unei societăți comerciale) cu transferul unei părți semnificative a veniturilor Asociației către persoanele afiliate, obținerea statutului de bibliotecă publică cu încălcarea Legii Bibliotecilor, structurarea contractelor încheiate cu clienții serviciului N. într-o manieră ce relevă faptul că tariful este pretins a corespunde numai serviciului de livrare nu și celui de punere la dispoziție a cărții pentru utilizare temporară.

Cu referire la al doilea capăt de cerere privind dizolvarea Asociației, în condițiile dispozițiile art. 56 lit. b) și c) din O.G. nr. 26/2000, reclamantele au arătat că scopul nepatrimonial al Asociației a fost deturnat către realizarea unei activități lucrative, materializată printr-o serie de acte, astfel cum au fost descrise în motivarea primului capăt de cerere privind practicile neloiale, ce relevă o operațiune ilicită de fraudare a legii, cu încălcarea drepturilor patrimoniale de autor.

Astfel, prin raportare la motivele de fapt și de drept menționate, se reține existența unei legături strânse între cele două capete principale ale cererii de chemare în judecată, ce determină aplicabilitatea dispozițiile alin. (2) al art. 99 din C. proc. civ., astfel că, în realizarea unei bune administrării a actului de justiție și prevenirea pronunțării unor hotărârii contradictorii, se impune judecata capătului 2 de cerere cu privire la dizolvarea Asociației de către instanța inițial învestită, respectiv Tribunalul București, în privința acesteia operând prorogarea legală de competență.

Față de argumentele expuse și de dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2021.