ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 28 iunie 2016 pe rolul Judecătoriei Alexandria sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Nanov, pronunțarea unei hotărâri în urma căreia să se constate că a intervenit prescripția achizitivă reglementată de dispozițiile art. 1895 C. civ., cu privire la suprafața de teren de 3,9 ha, situată în extravilanul comunei Nanov, jud. Teleorman, imobil deținut anterior de numitul B. (unchiul reclamantei) - decedat în anul 1994 fără a avea descendenți.

Instanța a dispus introducerea în cauză a numitei C., în calitate de intervenient forțat, precum și a numitului D., în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 2897/20.12.2017, pronunțată de Judecătoria Alexandria, s-au dispus următoarele: s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu C. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Nanov; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Nanov ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului D., ca neîntemeiată; a fost obligată reclamanta la plata, către C., a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia civilă nr. 20/08.01.2019, Tribunalul Teleorman, secția civilă a respins apelul, ca neîntemeiat.

Această din urmă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamanta A., pricina fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, la 07.03.2019.

Prin încheierea de ședință din 28 iunie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea cererii de recurs, având în vedere că intimata intervenientă C. a decedat la 19 decembrie 2017, iar recurenta nu a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 166 R din 22 mai 2020 a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul formulat de recurentă împotriva deciziei civile nr. 20/08.01.2019.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel a declarat recurs reclamanta A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

La acest raport de admisibilitate, părțile nu au formulat puncte de vedere.

Prin rezoluția din 23 aprilie 2021 s-a fixat termen, pentru soluționarea recursului, la 24 iunie 2021.

În speță, numitul E., în calitate de succesor al intimatei interveniente C., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului. A invocat excepția de nulitate a căii de atac din perspectiva lipsei motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cât și a unor critici care s-ar putea circumscrie acestor dispoziții.

Intimata Primăria Comunei Nanov, prin întâmpinare, a solicitat respingerea, ca nefondată, a căii de atac.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În legea procesual civilă, căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa în mod nejustificat judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prescrise de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Astfel cum se stipulează în art. 180 din același cod, termenele procedurale sunt stabilite prin lege ori de instanță și reprezintă intervalul de timp în care poate fi îndeplinit un act de procedură. În conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește."

În situația nerespectării unui termen procedural, devin aplicabile dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Termenul pentru exercitarea recursului împotriva deciziei nr. 166R din 22 mai 2020, prin care Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a constatat perimat recursul formulat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 20/08.01.2019, reprezintă un termen procedural, care începe să curgă de la pronunțarea hotărârii în cauză, 22 mai 2020.

Calea de atac, expediată prin serviciul poștal, a fost formulată la 11 iunie 2020, aspect ce poate fi stabilit pe baza mențiunilor uneia dintre cele două ștampile aplicate pe plic . În ceea ce privește data inserată în cadrul celeilalte ștampile, constatând că nu este lizibilă, instanța a pus în vedere recurentei, prin raport, să procure dovezi în privința momentului la care a exercitat recursul la Curtea de Apel București.

În lipsa depunerii unei astfel de dovezi, se constată că, raportat la data de 11 iunie 2020, a fost depășit termenul procedural de 5 zile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii de perimare, pronunțate la 22 mai 2020, nefiind invocată nicio împrejurare mai presus de voința recurentei care să o fi împiedicat în exercitarea recursului pendinte.

Potrivit calculului instituit prin dispozițiile art. 180 și 181, raportat la art. 421 alin. (2) C. proc. civ., termenul de recurs a început să curgă la 23 mai 2020 și a expirat la 28 mai 2020, într-o zi de joi, lucrătoare. De-altfel, chiar dacă instanța, în situația dată, s-ar raporta la data menționată de recurentă la finalul cererii sale de recurs - 9 iunie 2020, calea de atac nu ar respecta exigențele prescrise de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. în privința termenului în care poate fi exercitată.

În concluzie, pentru argumentele înfățișate anterior, se va respinge, ca tardiv, recursul de față exercitat împotriva deciziei civile nr. 166R din 22 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 166R din 22 mai 2020 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.