ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1508/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr. x/2020, creditoarea A., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., să valideze poprirea înființată în dosarul de executare nr. x/2016, instrumentat de B.E.J.A. D. si E., pentru recuperarea sumei de 25.388,24 RON și amendarea terțului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 si 10.000 RON.

Judecătoria Iași, secția civilă, pronunțând sentința civilă nr. 7149 din 8 septembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de terțul poprit prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brașov.

În motivarea soluției, a reținut incidența prevederilor art. 790 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cererilor de validare a popririi în sarcina instanței de executare, aceasta fiind în accepțiunea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum debitorul din speță are domiciliul în Predeal, județul Brașov, a decis că revine Judecătoriei Brașov competența de judecare a cauzei.

Acestă instanță, la rându-i prin sentința civilă nr. 3301 din 15 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cererii de validare poprire în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Argumentul care a stat la baza pronunțării acestei soluții a fost acela că instanța de executare este cea din circumscripția căreia debitorul și-a avut domiciliul la data sesizării executorului judecătoresc. Astfel, potrivit istoricului adreselor de domiciliu ale debitorului s-a constatat că, într-adevăr, la data sesizării organului de executare, în luna octombrie 2016, domiciliul acestuia era în Iași, iar schimbarea de domiciliu în Brașov a intervenit la 26 iulie 2017, adică în cursul executării silite, ceea ce intră sub incidența art. 651 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "Schimbarea domiciliului debitorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare".

Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că, în cauză, competența soluționării cererii de validare a popririi revine Judecătoriei Iași, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care creditoarea A., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu debitorul B. și terțul poprit C. S.R.L., să dispună validarea popririi înființate în dosarul de executare nr. 622/N/2016, instrumentat de B.E.J.A. D. si E., pentru recuperarea sumei de 25.388,24 RON și amendarea terțului poprit cu o sumă cuprinsă între 2.000 si 10.000 RON.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Art. 790 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cererea de validare a popririi este de competența instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care stipulează că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Dispozițiile art. 651 alin. (2) din același cod arată faptul că schimbarea domiciliului sau sediului debitorului or, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Cum debitorul B. avea, la data sesizării executorului judecătoresc, octombrie 2016, domiciliul în Iași, str. x, aspect ce rezultă din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date la 15.02.2021, din perspectiva acestui temei, instanța de executare este Judecătoria Iași.

Domiciliul din Predeal, județ Brașov, nu are relevanță în determinarea instanței de executare, întrucât a fost stabilit la această adresă în cursul executării silite, la 26 iulie 2017, iar potrivit celor enunțate anterior, schimbarea acestuia după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Pentru considerentele înfățișate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de judecare a cererii de validare a popririi urmează a fi atribuită în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.