ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 3 februarie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Judecătoriei Cornetu, creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. și cu terții popriți C. și D., a solicitat ca instanța să dispună validarea popririi pentru suma de 368.111,18 RON înființată de BEJ E. în dosarul de executare nr. 105/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x, emis la data 24 august 2018 și scadent la 19 decembrie 2018, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.

2.1. Prin sentința civilă nr. 455 din data de 16 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 790 C. proc. civ., reținând că, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile debitorilor C. și D. se aflau în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 7547 din data de 21 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Iași a făcut aplicarea prevederilor art. 651 C. proc. civ., în esență, reținând că, în cauză, calitatea de debitoare o are B. S.R.L. și nu C. și D., care sunt terți popriți, iar sediul debitoarei este în comuna Jilava, str. 23 august nr. 14, județul Ilfov.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Cornetu și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, având ca obiect "validare poprire", prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierea diferită a celor două judecătorii cu privire la persoana care deține calitatea de debitor în speță.

Astfel, judecătoria Cornetul a reținut că C. și D. au calitatea de debitori în cauză, în timp ce, Judecătoria Iași a constatat că debitoarea este B. S.R.L.

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, îl reprezintă cererea formulată de creditoarea A. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. și cu terții popriți C. și D., prin care aceasta a solicitat ca instanței să dispună validarea popririi pentru suma de 368.111,18 RON înființată de BEJ E. în dosarul de executare nr. 105/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x, emis la data 24 august 2018 și scadent la 19 decembrie 2018, la care se adaugă cheltuieli de executare silită.

Cererea de validare a popririi este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 790 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a eliberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi."

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În ceea ce privește persoana debitorului (referitor la care poartă constatările diferite ale celor două instanțe aflate în conflict), Înalta Curte reține că, potrivit adresei de înființare a popririi și titlului executoriu (biletul la ordin BTRL3BS 6802623, aflat în copie la dosarul Judecătoriei Cornetu), în cauză, calitatea de debitoare o are B. S.R.L., cu privire la care, de altfel, a fost încuviințată executarea silită.

Astfel, așa cum rezultă din adresa privind înființarea popririi nr. 105/V din data de 20 decembrie 2019 a Biroul Executorului Judecătoresc E., precum și din informațiile disponibile pe portalul instanțelor judecătorești, prin încheierea din data de 4 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Cornetu a admis cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin BTRL3BS 6802623 emis de B. S.R.L., avalizat de F. la data de 24 august 2018, scadent la data de 19 decembrie 2018, în valoare de 519.857,06 RON, în favoarea lui A. S.R.L. în vederea recuperării sumei de 519.857,06 RON reprezentând debit, ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței (19 decembrie 2018) până la data plății efective plus cheltuieli de executare, în oricare din formele de executare prevăzute de lege.

Cum, în speță, prin cererea de validare a popririi se solicită obligarea terților popriți să plătească creditoarei suma datorată debitoarei B. S.R.L., în limita creanței de 368.111,18 RON, datorate în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 24 august 2018 și scadent la data de 19 decembrie 2018, cu privire la care a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Cornetu, prin încheierea de ședință din data de 4 iulie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, competența de soluționare a cauzei având ca obiect validarea popririi se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu care a stat la baza înființării popririi a cărei validare se solicită, și anume Judecătoria Cornetu, ca instanță de executare.

Această apreciere dă eficiență principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2021.