Decizia nr. 1282/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/1998 pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului București și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFPS Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, Direcția Sanitar Veterinară Constanța, RAEDPP Constanța, Dispensarul F., G., H., I. a solicitat obligarea pârâților să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul situat în Constanța. str. x, jud. Constanța, compus din teren în suprafață de 625 mp și construcție.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 131 din 24.02.1999, pronunțată în dosarul nr. x/1998, Tribunalul Constanța, secția civilă a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul situat în Constanța, str. x, compus din teren în suprafață de 626,45 mp și construcție cu fațada principală la str. x, formată din subsol, parter compus din 2 camere și etaj compus din 2 unități locative. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Constanța. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului Municipiului Constanța. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin DGFPCPS Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și RAEDPP Constanța.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia nr. 53 din 13 septembrie 1999, pronunțată în dosarul nr. x/1999, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale a apelantei RAEDPP Constanța. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de RAEDPP-Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.C.F.S. Constanța, Consiliul Local Constanța, Municipiul Constanța prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 131 din 24.02.1999.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 53/13.09.1999 a Curții de Apel Constanța, secția civilă au formulat recurs Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța. Recursurile declarate de pârâți împotriva acestei decizii au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.11.1999 sub nr. x/1999.

Procedura derulată în recurs La termenul din 28.03.2001, cauza a fost suspendată, în temeiul art. 47 (actual art. 46) din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea notificării cu privire la imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța. Urmare a cererii de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamanta B., s-a constatat lipsa dosarului, iar după toate verificările efectuate, prin rezoluția din 1 aprilie 2008, s-a dispus refacerea dosarului, potrivit art. 583 C. proc. civ. Prin încheierea din 11 martie 2010, s-a constatat refacerea dosarului nr. x/2008, prin depunerea înscrisurilor administrate în cauză și s-a trimis, spre repartizare aleatorie, în scopul soluționării recursurilor, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2010. În cauză, a fost formulată cerere de intervenție accesorie în interesul reclamanților B., C., D., E. de către J., K., L., M., N., O. și P.. Prin încheierea din 4 februarie 2011, a fost menținută măsura suspendării, în temeiul art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea irevocabilă a notificării cu privire la imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța. În urma măsurilor dispuse la data de 3 aprilie 2018 pentru a se verifica dacă mai subzistă motivele suspendării, conform referatului întocmit de magistratul asistent de la acea dată, prin cercetările efectuate în sistemul ECRIS, a fost identificat, pe rolul Tribunalului Constanța, dosarul nr. x/2016, cu termen de judecată la data de 8 mai 2018, având ca obiect soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. x, Constanța, de către reclamanții J., K., Q., M., N., O. și P. (intimați-intervenienți în interes accesoriu în prezenta cauză). S-a reținut că, în cadrul acestui dosar, prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2016 a Tribunalului Constanța, secția I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta B. (reclamantă în prezenta cauză). Această încheiere a rămas definitivă, nefiind atacată de către intervenienta B.. De asemenea, s-a constatat că nu a fost soluționată irevocabil cauza ce face obiect al dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanța, secția I civilă, având ca obiect notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilul din str. x, Constanța de către intimații-titulari ai cererii de intervenienție din prezenta cauză. Ulterior, prin sentința civilă nr. 2439 din 18 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a soluționat dosarul nr. x/2016, dispunând următoarele: A admis, în parte, cererea formulată de reclamanții J., K., Q., M., N., O. și P., în contradictoriu cu Viceprimarul Municipiului Constanța. A anulat, în parte, dispoziția nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul Municipiului Constanța, respectiv în ceea ce privește art. 2 din dispoziție referitoare la respingerea notificărilor nr. x/2001 și y/2002. A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în antură a cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanța, str. x, jud. Constanța compus din teren în suprafață de 626,24 mp și construcții, cu excepția construcției notată C2-parter Locuințe identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii prin puncte în condițiile cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilul construcție notat C2-parter Locuințe, situat în Constanța, str. x, jud. Constanța și identificat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A fost obligat pârâtul să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentația aferentă pentru cota de 1/2 din imobilul construcție notat C2-parter Locuințe identificat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert). A fost respinsă cererea expertului R. de suplimentare a onorariului cu suma de 500 RON, ca neîntemeiată. Sentința civilă nr. 2439 din 18.10.2018 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016 a rămas definitivă la 30.11.2018, prin neapelare, potrivit mențiunilor aflate la dosarul nr. x/2010. De asemenea, prin sentința civilă nr. 1318/29.05.2019, pronunțată tot în dosarul nr. x/2016, aceeași instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei B., invocată din oficiu, și a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de aceasta cu privire la sentința nr. 2439/18.10.2019 și încheierea din 16.12.2019, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Aceasta a devenit definitivă la 08.07.2019, prin neapelare - dosarul nr. x/2010. Prin rezoluția din 23 martie 2021, aflată la dosar recurs, s-a dispus citarea părților în vederea discutării perimării. Drept urmare, în ședința publică din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a repus cauza pe rol și a pus în discuție, din oficiu, excepția perimării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate excepția perimării recursului și a cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamanților, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la 28.03.2001, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, măsura fiind menținută prin încheierea din 4 februarie 2011, până la soluționarea irevocabilă a notificării cu privire la imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța, cu privire la același imobil din litigiu, pe parcursul cauzei nefiind modificat acest temei al suspendării. Prin urmare, începutul termenului de perimare este legat de momentul soluționării irevocabile a notificărilor cu privire la imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța, deoarece de la acel moment a încetat cauza care a determinat suspendarea prezentei cauze. Se constată că, în ceea ce privește imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța, au fost formulate 3 notificări în baza Legii nr. 10/2001, de către reclamanții din prezenta cauză și de către titularii cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamanților din prezenta cauză, astfel: a) Prin notificarea înregistrată la BEJ S. sub nr. x/2001, numiții J., K., L., M., N., în calitate de moștenitori ai defunctului T. x, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x, jud. Constanța. b) Prin notificarea înregistrată la BEJ S. sub nr. x/2001, numiții J., K., L., M. (descendenți ai lui U., fiul lui T.) și N., O., P. au solicitat a se ține cont, la restituirea imobilului situat în Constanța, str. x, jud. Constanța, că toți sunt persoane îndreptățite, în calitate de nepoți de fii ai autorului T. x. c) Prin notificarea înregistrată la BEJ V. sub nr. x/31.07.2000, numiții B., E., D., C. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, str. x, parter și etaj, în calitate de moștenitori ai defunctului T. x. Prin dispoziția nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanța s-au dispus următoarele: - au fost conexate dosarele de notificare formulate în baza Legii 10/2001 și înregistrate la Primăria mun. Constanța sub nr. x/26.07.2001, y/07.02.2002 și nr. z/01.08.2001 în baza notificărilor nr. x/2001, nr. y/2002 comunicate prin BEJ S. și nr. 1712/2001 comunicată prin BEJ V., având ca obiect același imobil situat în Constanța, str. x; - a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de restituire în natură formulată de A., B., D., E., C., având în vedere că acțiunea în revendicare formulată de aceștia a fost admisă prin sentința civilă nr. 131/1999 pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 53/C/1999, urmată de punerea în posesie prin procesul-verbal de predare-primire nr. x/11.06.2008 și protocolul de predare-primire nr. 3995/21.04.2008; - a fost respinsă cererea de restituire în natură formulată de J., K., L., M., N., O., P. având în vedere că imobilul a fost restituit în natură ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare a moștenitorilor menționați anterior. Împotriva dispoziției nr. 1577/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanța, au formulat contestație, în baza art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, reclamanții J., K., L., M., N., O., P. (titularii cererii de intervenție accesorie în favoarea intimaților-reclamanți din prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul Viceprimarul Municipiului Constanța,. Contestația formulată de J., K., L., M., N., O., P. împotriva dispoziției nr. 1577/12.04.2016 emisă de Viceprimarul municipiului Constanța a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Constanța, secția I civilă și a avut ca obiect numai analiza legalității dispoziției nr. 1577/12.04.2016 referitoare la soluționarea notificărilor nr. x/2001 și nr. y/2001. În cadrul dosarului nr. x/2016, prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2016 a Tribunalului Constanța, secția I civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta B. (reclamantă în prezenta cauză). Această încheiere a rămas definitivă, nefiind atacată de către intervenienta B.. Prin sentința civilă nr. 2439 din 18 noiembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a soluționat dosarul nr. x/2016, dispunând următoarele: A admis, în parte, cererea formulată de reclamanții J., K., Q., M., N., O. și P., în contradictoriu cu Viceprimarul Municipiului Constanța. A anulat, în parte, dispoziția nr. x/12.04.2016 emisă de Viceprimarul Municipiului Constanța, respectiv în ceea ce privește art. 2 din dispoziție referitoare la respingerea notificărilor nr. x/2001 și y/2002. A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanța, str. x, jud. Constanța compus din teren în suprafață de 626,24 mp și construcții, cu excepția construcției notată C2-parter Locuințe identificată în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri compensatorii prin puncte în condițiile cap. III din Legea nr. 165/2013 pentru cota de 1/2 din imobilul construcție notat C2-parter Locuințe, situat în Constanța, str. x, jud. Constanța și identificat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A fost obligat pârâtul să întocmească documentația necesară și să o înainteze Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor împreună cu documentația aferentă pentru cota de 1/2 din imobilul construcție notat C2-parter Locuințe identificat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert R.. A fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu expert). A fost respinsă cererea expertului R. de suplimentare a onorariului cu suma de 500 RON, ca neîntemeiată. Sentința civilă nr. 2439 din 18.10.2018 a Tribunalului Constanța, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a fost comunicată părților la 25.10.2018, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar la filele x și a rămas definitivă la 30.11.2018, prin neapelare, potrivit mențiunilor aflate la dosarul nr. x/2010. De asemenea, prin sentința civilă nr. 1318/29.05.2019, pronunțată tot în dosarul nr. x/2016, aceeași instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a petentei B., invocată din oficiu, și a respins cererea de lămurire dispozitiv formulată de aceasta cu privire la sentința nr. 2439/18.10.2019 și încheierea din 16.12.2018, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. Conform mențiunilor aplicate de instanță pe hotărâre, aceasta a devenit definitivă la 08.07.2019, prin neapelare - dosarul nr. x/2010. Din cuprinsul acestor hotărâri, încheierea de ședință din 6 decembrie 2016 și sentința civilă nr. 2439/18.10.2018, pronunțate în dosarul nr. x/2016, rezultă că dispoziția nr. x/12.04.2016 a Viceprimarului Municipiului Constanța nu a fost contestată de reclamanții B., D., E., C., în ceea ce privește soluția dată notificării acestora înregistrată la BEJ V. sub nr. x/31.07.2000. Ca atare, suspendarea judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 10/2001, și-a produs efecte până când contestația formulată împotriva dispoziției nr. 1577/12.04.2016 emisă în aplicarea acestei legi (prin care au fost soluționate toate notificările cu privire la imobilul din litigiu) a rămas irevocabilă. Or, respectiva contestație, formulată de J., K., Q., M., N., O. și P. (titularii cererii de intervenție accesorie în favoarea reclamanților din prezenta cauză), a fost soluționată, fiind admisă, prin sentința civilă nr. 2439 din 18 octombrie 2018 și a rămas irevocabilă, prin neapelare, la 30.11.2018. De la acest moment, suspendarea încetează, iar termenul de perimare își reia cursul său firesc. Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel, cum este cazul în speță. În acest sens sunt și dispozițiile art. 378 C. proc. civ.: "Pe când o hotărâre definitivă se află în curs de a se rejudeca în contestație sau în urma cererii de revizuire, ea are încă puterea lucrului judecat până ce se va înlocui printr-o altă hotărâre". Părțile implicate în judecarea procesului aveau obligația, în termenul de un an, prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., de a încunoștința instanța despre rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care au fost soluționate, irevocabil, notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la imobilul din Constanța, str. x, jud. Constanța. În speță, însă, de la data dispariției cauzei de suspendare, respectiv 30.11.2018, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume 23.03.2021, nici una din părți nu a întrerupt cursul suspendării, învederând instanței faptul că motivele pentru care s-a dispus suspendarea nu mai subzistă, astfel că recursurile și cererea de intervenție accesorie în favoarea intimaților-reclamanți au fost lăsate, din culpa părților interesate, în nelucrare mai mult de un an de la încetarea cauzei de suspendare. Obligația de a solicita repunerea pe rol a cauzei, după soluționarea irevocabilă a notificărilor, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, care au motivat suspendarea, revine părții care trebuie să stăruie în continuarea judecății, instanța neavând obligația de a repune pe rol cauza, dovada încetării cauzei care a determinat măsura suspendării trebuind fi făcută de persoana interesată și care trebuie să manifeste diligențe pentru continuarea judecății. Având în vedere atitudinea procesuală a recurenților-pârâți și a titularilor cererii de intervenție accesorie în favoarea intimaților-reclamanți, care după soluționarea irevocabilă a cauzei care a determinat suspendarea judecății, nu au formulat cerere de repunere pe rol, nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea reluării judecății și nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, Înalta Curte constată că sancțiunea perimării a intervenit de drept, la data de 30.11.2019. Astfel fiind, în temeiul art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata perimate recursurile și cererea de intervenție accesorie în favoarea intimaților-reclamanți.