ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1148/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul recursului Prin încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, în cauza având ca obiect strămutare formulată de petentul A., s-a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, în raport de dispozițiile art. 719 C. proc. civ., constatându-se că la dosar nu a fost făcută dovada consemnării cauțiunii în cuantumul stabilit de instanță. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs petentul A.. 3. Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs. Prin rezoluția din 13 aprilie 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 20 mai 2021. 4. Apărările formulate în recurs Intimatul B. a formulat punct de vedere la raport, prin care a arătat că încheierea dată asupra cererii de suspendare nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului și a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina recurentului, în temeiul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru promovarea cu rea-credință a unei căi de atac vădit inadmisibile. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Obiectul cererii de recurs formulate de petentul A. îl reprezintă încheierea de ședință din data de 08 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării unei cauze având ca obiect strămutare. Potrivit dispozițiilor art. 143 alin. (2) C. proc. civ., încheierea asupra suspendării judecării procesului a cărui strămutare se solicită nu se motivează și nu este supusă niciunei căi de atac. Art. 129 din Constituția României prevede că "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii’’.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.’’ În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Întrucât, în cauză, recursul vizează o încheiere prin care curtea de apel s-a pronunțat asupra unei cereri de suspendare formulată într-un dosar de strămutare și, având în vedere dispozițiile art. 143 alin. (2) teza finală C. proc. civ., evocate anterior, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. "sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului’’, în atare situație, încheierea atacată nemaiputând fi supusă reformării, aceste condiții nu sunt îndeplinite. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinate ca atare de lege. Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru toate argumentele și temeiurile înfățișate, se va respinge, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză. În ceea ce privește solicitarea intimatului B., de aplicare a unei amenzi judiciare în sarcina recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru promovarea cu rea-credință a unei căi de atac vădit inadmisibile, Înalta Curte o va respinge întrucât simpla formulare a unei căi de atac, cum este cea din speță, nu reprezintă dovada săvârșirii unui abuz de drept procesual în sensul art. 12 C. proc. civ., aceasta fiind o formă de manifestare a părții în virtutea liberului acces la justiție garantat prin dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 8 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2020. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2021.