ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1136/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, la 21 iulie 2020, sub nr. x/2020, petentul A. a solicitat strămutarea judecării dosarului înregistrat administrativ sub nr. x/2020, în baza Legii nr. 211/2004, la Comisia pentru acordare de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul Tribunalului Brașov, la o altă instanță egală în grad, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 140 alin. (1) și următoarele din C. proc. civ.

În ședința de judecată din data de 13 august 2020, petentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 80,81,91,93 C. proc. pen., care intră în contradicție cu art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, cu celelalte prevederi în materie privind dreptul la apărare, art. 15, art. 16 din Constituție privind drepturile omului, art. 2,7,8, art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevederile art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) C. proc. civ., care intră în contradicție cu art. 15 alin. (1), (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 24 alin. (1) și (2), art. 31 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 52 alin. (1) și (3) din Constituția României.

Prin încheierea din 13 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor anterior enunțate, precum și cererea de strămutare.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de strămutare, a declarat recurs petentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 7 septembrie 2020 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 4.

Referitor la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale consemnată în cuprinsul încheierii din 13 august 2020, din verificările efectuate în sistemul informatic ECRIS, reiese că a făcut obiectul dosarului asociat nr. x/2020, repartizat completului nr. 6 și soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă prin decizia nr. 1856 din 30 septembrie 2020.

Pricina nu a parcurs procedura de filtru față de data inițială a dosarului, 27.07.2020, ulterioară datei de 21.12.2018 când au fost abrogate prevederile art. 493 C. proc. civ.

Intimaților li s-a comunicat cererea de recurs, însă aceștia nu au formulat întâmpinare.

Recurentul a depus înscrisuri în care și-a exprimat punctul de vedere cu privire la recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul căii de atac declarate de petentul A. îl reprezintă încheierea din 13 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă cererea de strămutare a dosarului înregistrat administrativ sub nr. x/2020, în baza Legii nr. 211/2004, la Comisia pentru acordare de compensații financiare victimelor infracțiunilor din cadrul Tribunalului Brașov.

Potrivit dispozițiilor art. 144 alin. (2) C. proc. civ.:

"Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă".

În conformitate cu art. 483 alin. (1) C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Art. 457 din C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În raport de dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., precum și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 483 din același cod, în materia strămutării nefiind reglementată expres calea de atac a recursului, rezultă că hotărârea pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare nu poate fi atacată cu recurs și este definitivă.

Pentru aceste considerente, se va respinge ca inadmisibil recursul exercitat de petentul A. împotriva încheierii date în strămutare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 13 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2021.