ÎCCJ, decizie (scj.ro #185426)

Apel. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene. Trimitere sesizare la Ministerul Justiției, Direcția de specialitate în vederea efectuării examenului de regularitate internațională și continuării procedurii de transmitere a solicitării către Parchet

Cuprins de materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic:

-

drept procesual penal

-

recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

-  examen de regularitate

Legea nr. 302/2004

, art. 10 alin. (1) lit. a), art. 171 alin. (1)

Desfășurarea unei proceduri judiciare în materia recunoașterii unei hotărâri judecătorești și a executării pedepsei în statul solicitat, la solicitarea statului străin, fără existența unui examen de regularitate internațională exercitat de Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este nelegală. Obligativitatea examenului de regularitate internațională a Ministerului Justiției, prin direcția sa de specialitate este impusă de lege, pentru garantarea autenticității, a originalității și a caracterului complet a actelor judiciare emise de statul străin, responsabilități legale conforme cu rolul fundamental al Ministerului Justiției de autoritate centrală națională în domeniul cooperării internaționale în materie penală, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Î.C.C.J. decizia penală nr. 269/A din 11 noiembrie 2021.

Prin sentința penală nr.184/F din 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția I Penală, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost recunoscută sentința penală nr. 7984053 pronunțată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Județul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei de 3 luni închisoare de către A. într-un penitenciar din România.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel B. – Secția I Penală, a avut în vedere solicitarea autorităților judiciare din Portugalia, de recunoaștere și punerea în executare a sentinței penale nr. 7984053 pronunțată de Judecătoria Penală Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Județul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 luni închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt simplu, prevăzut și pedepsit de art. 203 alin. (1) C.pen. din Portugalia. S-a arătat că, în fapt, s-a reținut că la data de 3 noiembrie 2008, în jurul orei 20:50, inculpata A. a mers la hipermarket. La sosire, inculpata a retras de la expozanți: 11 carduri de rețeaua 4, în valoare de 108,90 EUR, pe care le-a ascuns în hainele pe care le purta. Apoi, inculpata a ieșit din magazin, trecând casetele de plată, fără a declara respectivele articole sau a proceda la plata acestora, reușind astfel să le încorporeze în bunurile sale.

Curtea de apel a constatat că cererea formulată de autoritățile judiciare din Portugalia a fost însoțită de documentele prevăzută de art. 6 pct. (2) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la data de 21.03.1983, respectiv cererea de transfer formulată de Ministerul Justiției din Portugalia, copia autentificată a hotărârii de condamnare, copia dispozițiilor legale aplicabile, stadiul executării pedepsei, expunerea faptelor pe care s-a întemeiat condamnarea.

S-a mai constatat că este îndeplinită condiția prevăzută de 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât persoana condamnată este cetățean roman și se află pe teritoriul României. Deopotrivă, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzută de art. 167 lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 3 pct. (1) lit. b) și e) din Convenția europeană privind transferarea persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983, întrucât hotărârea de condamnarea este definitivă și executorie, iar faptele care au atras condamnarea au corespondent în legislația penală română.

Totodată, s-a mai constatat că, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, în sensul că nu este incident în cauză niciunul dintre motivele prevăzută de art. 151 din Legea nr. 302/2004, de nerecunoaștere a hotărârii și neexecutare a pedepsei.

Prin hotărârea atacată s-a mai constatat că persoana condamnată a fost de acord cu recunoașterea și punerea în executare în Romania a sentinței penale nr. 7984053 pronunțată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Județul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și de art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, având în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată pentru infracțiuni politice sau militare, hotărârea pronunțată în străinătate respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România, de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, curtea de apel a dispus recunoașterea hotărârii.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Ministerul Public susținând nelegalitatea procedurii de recunoaștere și punere în executare a sentinței penale din data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019, pronunțată de autoritățile judiciare din Portugalia cu privire la persoana condamnată A., în lipsa sesizării instanței de judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și a examenului de regularitate internațională stabilit de lege în competența Ministerului Justiției, prin direcția de specialitate.

Examinând apelul formulat de Ministerul Public, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte, apreciază că apelul este întemeiat.

Se constată că prin sentința penală nr.184/F din 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția I Penală a fost recunoscută sentința penală nr. 7984053 pronunțată de Judecătoria Penala Locală din Matosinhos - Judecător 3 - Tribunal Judiciar din Județul Porto la data de 22.04.2010, definitivă la data de 20.06.2019 prin care A., dispunându-se executarea pedepsei de 3 luni închisoare într-un penitenciar din România, în lipsa sesizării instanței de judecată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și a examenului de regularitate internațională stabilit de lege în competența Ministerului Justiției prin direcția de specialitate.

Potrivit dispozițiilor art. 171 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, atunci când România este stat de executare, în cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească și certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum și, dacă este cazul, informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel competentă.

Conform dispozițiilor art. 165 alin. (1) din același act normativ în cazul în care se constată că statul emitent a transmis hotărârea judecătorească și certificatul prevăzut în anexa nr. 5, precum și, dacă este cazul, informațiile prevăzute la art. 164 lit. e) pct. (ii)-(iv), Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, le înaintează parchetului de pe lângă curtea de apel în a cărui circumscripție domiciliază persoana condamnată, în vederea sesizării curții de apel. Toate aceste prevederi legale naționale ce transpun în legislația națională Decizia-cadru JAI a Consiliului, nr. 2008/909 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, în acord și cu Legea nr. 76/1996 pentru ratificarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate, stabilesc imperativ faptul că sesizarea instanței de judecată se face de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (în speță), dacă sunt îndeplinite condițiile legale și numai după realizarea examenului de regularitate internațională efectuat obligatoriu de către Ministerul Justiției prin direcția de specialitate.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, sesizarea instanței de judecată s-a realizat direct de către autoritatea judiciară a statului portughez, fără a exista un examen de regularitate internațională a Ministerului Justiției și fără certitudinea autenticității actelor transmise la dosar. Obligativitatea examenului de regularitate internațională a Ministerului Justiției, prin direcția sa de specialitate este impusă de lege, pentru garantarea autenticității, a originalității și a caracterului complet a actelor judiciare emise de statul străin, responsabilități legale conforme cu rolul fundamental al Ministerului Justiției de autoritate centrală națională în domeniul cooperării internaționale în materie penală, conform art. 10 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Desfășurarea unei proceduri judiciare în materia recunoașterii unei hotărâri judecătorești și a executării pedepsei în statul solicitat, la solicitarea statului străin, fără existența unui examen de regularitate internațională exercitat de Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, este nelegală, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă existența mai multor aspecte ce trebuie lămurite, responsabilitate legală ce incumbă în principal Ministerului Justiției, respectiv: autenticitatea și originalitatea actelor judiciare transmise direct instanței de judecată, existența unui interval mare de timp între data pronunțării sentinței de condamnare, aflată la dosar și data rămânerii definitive a acesteia, atestată doar printr-o mențiune, judecarea cauzei în lipsa persoanei solicitată, chiar dacă persoana condamnată a fost de acord cu recunoașterea și executarea pedepsei, precum și alte date cu privire la pedeapsă și eventualele măsuri preventive.

Rolul esențial al Ministerului Justiției prin direcția de specialitate în cazul acestui tip de procedură de cooperare internațională în materie penală nu se limitează la examenul de regularitate internațională ci privește inclusiv procedura judiciară și cea de după pronunțarea hotărârii judecătorești de către autoritatea judiciară română, potrivit legii.

În egală măsură, potrivit legii, sesizarea Curții de Apel B., constituie competența exclusivă a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B., care pe baza actelor transmise de Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, după analiza acestora, dispune înaintarea către instanța de judecată care este astfel investită cu cererea de recunoaștere și executare a hotărârii.

Sesizarea instanței de judecată nu poate fi, deci, suplinită prin transmiterea directă a actelor judiciare de către autoritatea străină, fără existența unui examen de regularitate internațională și fără investirea instanței de judecată prin actul de sesizare, care este în acest caz solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel B.. De altfel, așa cum se poate observa din actele dosarului de primă instanță, procedura desfășurată de Curtea de Apel B. potrivit citativului a fost una specifică comisiei rogatorii internaționale, respectiv videoconferință, procedură care nu poate fi folosită pentru recunoașterea unei hotărâri penale și executarea unei pedepse privative de libertate.

Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte a admis apelul, a desființat, în totalitate, sentința apelată și a trimis sesizarea la Ministerul Justiției, Direcția de specialitate în vederea efectuării examenului de regularitate internațională și a continuării procedurii de transmitere a solicitării către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel.