ÎCCJ, decizie (scj.ro #148202)

Recunoașterea sancțiunilor pecuniare. Sentință. Cale de atac. Instanța competentă

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Dispoziții privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

recunoașterea sancțiunilor pecuniare

Legea nr. 302/2004,

art. 139, art. 233 și urm.

În conformitate cu dispozițiile art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, aplicabile în procedura recunoașterii sancțiunilor pecuniare în temeiul art. 130 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sentința prin care judecătoria a dispus recunoașterea hotărârii pronunțate într-un stat membru al Uniunii Europene și executarea sancțiunii pecuniare aplicate de autoritățile competente din statul membru emitent poate fi atacată pe calea apelului, care se judecă de către curtea de apel, potrivit art. 38 alin. (2) C. proc. pen., iar nu pe calea contestației, de competența instanței ierarhic superioare, dispozițiile art. 597 C. proc. pen. nefiind incidente.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 61 din 8 februarie 2019

Prin decizia penală nr. 1064 din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Ploiești a calificat drept „contestație” calea de atac a apelului exercitată de petenta A. împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 septembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Sinaia și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, Secția penală.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că prin sentința penală nr. 63 pronunțată în data de 11 septembrie 2018 de Judecătoria Sinaia, în baza art. 139 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile portugheze în conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a sancțiunilor pecuniare.

Împotriva acestei sentințe intimata A. a declarat apel. Curtea de apel a recalificat calea de atac din apel în contestație, apreciind că procedura de soluționare a unei cereri vizând recunoașterea și executarea unei hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare străine prin care s-au aplicat sancțiuni pecuniare este reglementată de dispozițiile art. 233 și urm. din Legea nr. 302/2004, dispoziții care nu reglementează în mod expres calea de atac ce se exercită împotriva unei sentințe pronunțate în temeiul acestor dispoziții. În aceste condiții, instanța de apel a constatat că sunt incidente dispozițiile din Codul de procedură penală, Titlu V, referitoare la executarea hotărârilor penale, respectiv art. 597 C. proc. pen., așa încât a calificat drept „contestație” calea de atac a apelului exercitată și a declinat competența de soluționare a contestației, în favoarea Tribunalului Prahova, Secția penală.

Prin decizia penală nr. 41 din 21 ianuarie 2019, Tribunalul Prahova a calificat apel calea de atac exercitată de intimata A. împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 septembrie 2018, pronunțată de Judecătoria Sinaia, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflictul negativ de competență în cauză și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 reprezintă norme speciale, fiind aplicabile unei sfere restrânse (proceduri speciale de recunoaștere și executare), derogând de la dreptul comun (

specialia generalibus derogant

). Chiar dacă dispozițiile art. 233 - 247 din Capitolul II, Secțiunea a 4-a din Legea nr. 302/2004 nu reglementează în mod expres calea de atac ce se exercită împotriva unei sentințe pronunțate în temeiul acestor dispoziții, tribunalul a considerat că în cauză sunt aplicabile normele speciale prevăzute în art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, și nu normele generale prevăzute în art. 597 C. proc. pen.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, conform art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că stabilirea instanței competente să soluționeze calea de atac exercitată de petenta A. împotriva sentinței penale nr. 63 din 11 septembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Sinaia depinde de calificarea demersului judiciar promovat.

Astfel, se reține că prin sentința penală nr. 63 din 11 septembrie 2018 a Judecătoriei Sinaia, în baza art. 139 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea hotărârii din data de 8 septembrie 2008 a Tribunalului Judicial da Comarca de Viseu - Juizo Local Criminal - Portugalia, rămasă definitivă la data de 16 iunie 2017, și executarea în România de către A. a sancțiunilor aplicate, astfel: - 1.184,69 euro din care 450 euro reprezentând suma de bani la condamnarea pentru o faptă penală în temeiul legii statului emitent - amenda penală, iar 734,69 euro reprezintă cheltuieli penale, totul la cursul de schimb publicat de BNR pentru data de 11 septembrie 2018.

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, a ordonanțelor penale și a actelor judiciare în relația cu statele terțe este reglementată în Titlul V din Legea nr. 302/2004. Dispozițiile art. 130 alin. (1) teza finală, Capitolul I, Titlul V, fac trimitere la Capitolul III intitulat proceduri speciale de recunoaștere și executare, capitol care prevede procedura privind recunoașterea și punerea în executare a sancțiunilor de drept penal și administrative aplicate de organele judiciare și a cheltuielilor judiciare. Conform art. 139 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești sau ordonanțelor penale străine prin care au fost aplicate sancțiuni de drept penal sau administrative ori s-a dispus obligarea la plata de cheltuieli judiciare au loc în condițiile tratatului aplicabil între România și statul străin solicitant sau, în lipsa acestuia, în condițiile prevăzute de prezenta lege, precum și de Codul de procedură penală, dacă este îndeplinită condiția reciprocității. Potrivit art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, „instanța judecă în complet format dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, cu citarea părților. Prezența procurorului este obligatorie. Instanța hotărăște prin sentință. Sentința poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la pronunțare, de procuror sau de persoana interesată. Dosarul va fi înaintat instanței de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în termen de 10 zile.”

Aceste dispoziții au caracter general și completează procedurile speciale prevăzute de lege.

Recunoașterea reciprocă a sancțiunilor pecuniare între statele membre ale Uniunii Europene este reglementată de Decizia-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.

Prin art. 233 - art. 247 din Legea nr. 302/2004, dispoziții speciale, au fost transpuse în legislația națională prevederile Deciziei-cadru nr. 2005/214/JAI a Consiliului.

Dispozițiile art. 233 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu reglementează în mod expres o cale de atac împotriva sentințelor prin care autoritățile judiciare române de executare recunosc sancțiunile pecuniare. Faptul că nu este prevăzută o cale de atac determină raportarea la dispozițiile care reglementează procedura comună în materie, respectiv art. 139 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și care prevăd că sentința (…) poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare.

Ca atare, împotriva sentințelor pronunțate în cauzele având ca obiect recunoașterea sancțiunilor pecuniare se exercită calea de atac a apelului, dispozițiile art. 597 C. proc. pen. nefiind aplicabile vreunei proceduri prevăzute de legi speciale.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. proc. pen., apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii și de tribunale se judecă de curtea de apel.

Față de cele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, instanță căreia i s-a trimis dosarul.