ÎCCJ, decizie (scj.ro #185423)

Cerere de revizuire recalificată în recurs în casație

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială.

Judecata. Căile extraordinare de atac.

Recursul în casație. Revizuirea

Index alfabetic:

Drept procesual penal

- recurs în casație

- revizuire

C. proc. pen.,

art. 440 alin. (2), art. 456 alin. (1), art. 458 teza I

Dispoziția judecătorului de la instanța de apel, de recalificare a cererii revizuire formulate de inculpat împotriva deciziei instanței de apel, ca fiind recurs în casație și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior parcurgerii procedurii reglementate în art. 439 C. proc. pen., nu obligă instanța de casație să pronunțe o soluție în sensul solicitat de Curtea de Apel, care a convertit o cerere formulată în materia revizuirii într-o altă cale extraordinară de atac, respectiv cea a recursului în casație, fără ca inculpatul să își fi manifestat intenția de a declara această cale extraordinară de atac.

I.C.C.J., Secția penală, încheierea nr. 411/RC din 12 octombrie 2021

Prin sentința penală nr. 164 din 29.09.2020, Judecătoria H., în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 4 alin. (2) C. pen., între altele, a achitat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și executare sau folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzute în art. 228 alin. (1) și alin. (3) C. pen. și art. 92 alin. (2)  din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C.pen.

Prin decizia penală nr. 260 din 29 martie 2021, Curtea de Apel, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., între altele, a admis apelurile declarate de Ministerul Public și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 164/29.09.2020, pronunțată de Judecătoria H., a desființat hotărârea atacată, și pe fond, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea în concurs ideal a infracțiunilor de furt, prevăzută în art. 228 alin. (1)  și alin. (3)  C. pen., și executare sau folosire de instalații clandestine în scopul racordării directe la rețea sau pentru ocolirea echipamentelor de măsurare, prevăzută în art. 92 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare.

La 29.06.2020, inculpatul A. a formulat cerere de revizuire a deciziei penale nr. 260 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii, inculpatul A. a criticat, în esență, următoarele: a fost condamnat direct în calea de atac a apelului fără a fi administrate probe noi; i-a fost încălcat dreptul la apărare; nu s-a făcut dovada prejudiciului la care a fost obligat; situația de fapt a fost reținută în mod greșit de către instanța de apel; nu a beneficiat de triplu grad de jurisdicție, neputând exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei pronunțate în apel; nu s-a aplicat principiul in dubio pro reo în raport cu probele aflate la dosar.

Față de cele arătate, a solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei atacate și menținerea soluției de achitare dispusă de Judecătoria H.

La aceeași dată, respectiv la 29.06.2021, viza judecătorului de permanență din cadrul Curții de Apel Iași a fost în sensul de a se înainta cererea inculpatului A. la judecătorul delegat din cadrul Biroului de executări penale pentru procedura recursului în casație.

La 14 iulie 2021, pe rolul Curții de Apel Iași au fost înregistrate concluziile scrise depuse de partea civilă, prin care s-a solicitat, în esență, respingerea cererii de recurs în casație formulată.

După efectuarea comunicărilor prevăzute în art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul Secției penale, la 24.09.2021.

Prin referatul judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută în art. 440 C.proc.pen., la 12 octombrie 2021.

Examinând cauza, Înalta Curte, în mod prioritar, a constatat că inculpatul A. nu a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 260 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, ci o cerere de revizuire împotriva deciziei antemenționate, iar la 29.06.2021, data înregistrării cererii, judecătorul din cadrul Curții de Apel Iași planificat la permanență a recalificat obiectul cererii în cerere de recurs în casație.

Instanța de casație a constatat că recalificarea cererii de revizuire formulată de inculpatul A. într-o altă cale extraordinară de atac s-a realizat în lipsa unui temei faptic și juridic, intenția inculpatului fiind inexistentă sub acest aspect.

Or, recursul în casație, reglementat în actuala procedură ca o cale extraordinară de atac, presupune îndeplinirea unor condiții stricte cu privire la hotărârile care pot fi atacate, termenul de declarare, persoanele care pot formula calea de atac, motivarea cererii de recurs în casație și cazurile care pot fi invocate, în scopul asigurării unei rigori și discipline procesuale.

Conform art. 435 C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, iar potrivit art. 436 C. proc. pen., pot formula cerere de recurs în casație procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. În cauză, însă, niciunul dintre titularii dreptului de recurs în casație nu a formulat calea extraordinară de atac.

Deopotrivă, dispozițiile art. 437 C. proc. pen. prevăd condițiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs în casație, observându-se, din perspectiva cerinței potrivit căreia cererea de recurs în casație trebuie să cuprindă indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază și motivarea acestora, că nu este îndeplinită în speță această condiție, prevăzută de lege tocmai pentru ca din cuprinsul cererii să rezulte expres voința de a recura și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare.

Or, aceste condiții nu pot fi complinite, din oficiu, prin recalificarea motivelor unei cereri ca fiind motive de recurs în casație, în lipsa invocării vreunui caz de casație reglementat de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. și în pofida poziției titularului căii extraordinare de atac, care a arătat

expressis verbis

că formulează „cerere de revizuire”.

Prin urmare, calificarea dată de Curtea de Apel Iași cererii formulate de inculpatul A. este lipsită de eficiență juridică, în condițiile în care acesta nu și-a manifestat intenția de a declara calea extraordinară de atac a recursului în casație.

Deopotrivă, dispoziția de recalificare a cererii inculpatului A. ca fiind recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 260 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, ulterior parcurgerii procedurii reglementate de art. 439 C. proc. pen., nu obligă instanța supremă să pronunțe o soluție în sensul solicitat de către Curtea de Apel Iași, care a convertit o cerere formulate de inculpat în materia revizuirii într-o altă cale extraordinară de atac, respectiv cea a recursului în casație.

Așadar, Curtea de Apel Iași a efectuat procedura de comunicare a cererii de recurs în casație către părți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 439 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a apreciat că acest demers inițiat de instanța inferioară nu conduce la concluzia că cererea formulată îndeplinește condițiile pentru a fi considerată cerere de recurs în casație, judecătorul de filtru nefiind ținut nici de calificarea dată cererii pendinte de către judecătorul din cadrul Curții de Apel Iași planificat la permanență la data înregistrării cererii inculpatului, precum nici de procedura efectuată de Curtea de Apel Iași.

Verificarea admisibilității, în procedura prevăzută în art. 440 C. proc. pen., care presupune o judecată asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru introducerea cererii de recurs în casație este condiționată

ab initio

de existența unei cereri de recurs în casație introdusă de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a exercita calea extraordinară de atac.

Pe cale de consecință, interpretarea dată de Curtea de Apel Iași cererii inculpatului A. și recalificarea acesteia în calea extraordinară de atac a recursului în casație nu este de natură a produce vreun efect sub aspectul legalei sesizări a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Concluzionând, Înalta Curte a constatat că, în realitate, nu s-a formulat cerere de recurs în casație, prin demersul inițiat, inculpatul A. formulând cerere de revizuire împotriva deciziei penale nr. 260 din 29 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția penală și pentru cauze cu minori, ce intră în competența de soluționare a Judecătoriei H., în raport cu dispozițiile prevăzute de art. 456 alin. (1) C. proc. pen. coroborate cu cele prevăzute în art. 458 teza I C. proc. pen., motiv pentru care a trimis cauza spre competentă soluționare judecătoriei.