ÎCCJ, decizie (scj.ro #172398)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Index alfabetic:

Drept procesual penal

-

recurs în casație

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 8

În ipoteza în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., referitoare la lipsa unei condiții prevăzute de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, cu motivarea că nu există o ordonanță de începere a urmăririi penale și de punere în mișcare a acțiunii penale pentru variantele normative ale unei infracțiuni reținute prin rechizitoriu în sarcina autorului și nu există o ordonanță de extindere a urmăririi penale pentru fapta reținută prin rechizitoriu în sarcina complicelui, este incident cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât reluarea în cursul judecății a elementelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii ale urmăririi penale și dacă există concordanță între faptele pentru care s-a dispus efectuarea urmăririi penale, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, eludează dispozițiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen. și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțate de judecătorul de cameră preliminară.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 46/RC din 4 februarie 2021

Prin sentința penală nr. 121 din 21 iunie 2019 a Tribunalului Bihor, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 15 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat.

S-a făcut aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul B.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și inculpații A. și B.

Prin decizia nr. 109/A din 20 februarie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 121 din 21 iunie 2019 pronunțate de către Tribunalul Bihor.

S-a desființat în parte hotărârea atacată și, rejudecând cauza, între altele:

Cu privire la inculpatul A.:

S-au înlăturat dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 reținute în favoarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de risc, prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la inculpatul B.:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen. și art. 420 alin. (10) C. proc. pen., curtea de apel a reținut, între altele, următoarele:

I. Cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului A.:

Prin ordonanțele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, dosar nr. X., s-a dispus:

- Prin ordonanța din data de 23 februarie 2018 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Această ordonanță a fost emisă ca urmare a sesizării din oficiu din data de 23 februarie 2018, cu privire la faptul că o persoană din Brăila cunoscută sub numele de A. comercializează droguri de risc, în special marijuana, unor consumatori din Galați și Brăila.

- Prin ordonanța din data de 27 februarie 2018 s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

- Prin ordonanța din data de 27 februarie 2018 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Această ordonanță a fost emisă ca urmare a faptului că din actele de urmărire penală efectuate în cauză există probe și indicii temeinice care să conducă la bănuiala rezonabilă că faptele de trafic de droguri de risc și introducere în țară de droguri de risc pentru care s-a început urmărirea penală au fost săvârșite de către suspectul A.

- Prin ordonanța din data de 27 februarie 2018 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă că faptele au fost comise de către suspectul A.

- Prin ordonanța din data de 4 aprilie 2018 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Această ordonanță a fost emisă ca urmare a faptului că din actele de urmărire penală efectuate în cauză există probe și indicii temeinice care să conducă la bănuiala rezonabilă că infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de risc a fost săvârșită de către suspectul B.

- Prin ordonanța din data de 8 mai 2018 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, având în vedere faptul că din probele de la dosar rezultă că fapta a fost comisă de către suspectul B., care, în cursul lunii februarie 2018, l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare cantitatea de 4,76 kg cannabis.

Prin rechizitoriul nr. X. al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, au fost trimiși în judecată inculpații A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de introducere în țară de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, fără drept, a procurat, transportat, deținut și depozitat, iar ulterior, la data de 26 februarie 2018, urmare a ajutorului dat de inculpatul B., a pus în vânzare cantitatea de aproximativ 4.760 g cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

S-a mai reținut în actul de sesizare că inculpatul A., în cursul lunii februarie 2018, a participat împreună cu numitul C., care lucrează și locuiește temporar în Spania, la expedierea și introducerea în țară la data de 21 februarie 2018, fără drept, prin intermediul unui colet expediat din Spania în România, a cantității de 4.760 g cannabis, înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000. De asemenea, s-a reținut că inculpatul B., în cursul lunii februarie 2018, l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare, la data de 26 februarie 2018, cantitatea de 4.760 g cannabis (marijuana), înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Analizând actele procesuale din dosarul de urmărire penală, instanța de apel a constatat lipsa ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, în varianta procurării, reținută mai apoi prin rechizitoriu în sarcina inculpatului A.

Într-adevăr, în cauză, s-a început urmărirea penală

in rem

, dar doar cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 în varianta vânzării, reținându-se în acest sens că o persoană din Brăila cunoscută sub numele de A. comercializează droguri de risc, în special marijuana, unor consumatori din Galați și Brăila.

Procurarea de droguri este activitatea persoanei care, prin posibilitățile proprii sau relațiile pe care le are în lumea traficanților, găsește și furnizează droguri pentru consumatori sau dealeri, în vederea obținerii de avantaje pecuniare.

Vânzarea de droguri este activitatea prin care se realizează, contra cost, transferul drogurilor către consumatori.

În lipsa ordonanței de începere a urmăririi penale cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului A., toate actele efectuate și toate probele administrate ulterior sunt în afara cadrului procesual, deci nule, neexistând niciun argument legal pentru a se considera că urmărirea penală este reluată

ope legis

.

Începerea urmăririi penale poate avea loc doar în faza de urmărire penală (art. 305 alin. 1 C. proc. pen.); or, nefiind dispusă începerea urmăririi penale

in rem

cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, reținută mai apoi în sarcina inculpatului A., lipsește o condiție necesară pentru exercitarea acțiunii penale, caz prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen.

II. Cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului B.:

Potrivit art. 311 alin. (1) C. proc. pen., în cazul în care, după începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală constată date cu privire la participarea unor alte persoane, dispune extinderea urmăririi penale. Or, în cauză, organul de urmărire penală, fără a dispune extinderea urmăririi penale cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului B., a emis ordonanța de continuare a urmăririi penale din data de 4 aprilie 2018 prin care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că în cursul lunii februarie 2018 l-a ajutat pe inculpatul A. să pună în vânzare cantitatea de 4,76 kg cannabis (marijuana), înscris ca drog de risc în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, după care a emis ordonanța din data de 8 mai 2018 prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii mai sus arătate.

În lipsa ordonanței de extindere a urmăririi penale cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatului B., toate actele efectuate și toate probele administrate ulterior sunt în afara cadrului procesual, deci nule, neexistând niciun argument legal pentru a se considera că urmărirea penală este reluată

ope legis

.

Extinderea urmăririi penale poate avea loc doar în faza de urmărire penală (art. 311 C. proc. pen.); or, nefiind dispusă extinderea urmăririi penale

in rem

cu privire la infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc, reținută mai apoi în sarcina inculpatului B., lipsește o condiție necesară pentru exercitarea acțiunii penale, caz prevăzut în art. 16 alin. (1) lit. e) teza finală C. proc. pen.

Cu toate că organul de urmărire penală a omis să dispună extinderea urmăririi penale cu privire la fapta inculpatului B., acesta a procedat în conformitate cu legea în ceea ce îl privește pe coinculpatul A., în sensul că a emis ordonanța din data de 27 februarie 2018 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere cele arătate, soluția cu privire la inculpatul B. nu poate fi decât aceea de încetare a procesului penal față de acesta, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât lipsește o condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

Împotriva deciziei nr. 109/A din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea a declarat recurs în casație, fiind invocat cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin încheierea din 17 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei nr. 109/A din 20 februarie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.

Analizând cauza, în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea, ca fiind fondat, în principal, în considerarea celor ce succed:

În conformitate cu dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în acele situații în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a stabilit în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile, a autorizării sau a sesizării organului competent ori a altei condiții prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; intervenirea amnistiei sau a prescripției, a decesului suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau radierea suspectului ori a inculpatului persoană juridică; retragerea plângerii prealabile, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, intervenirea împăcării ori încheierea unui acord de mediere în condițiile legii; existența unei cauze de nepedepsire prevăzută de lege; existența autorității de lucru judecat; intervenirea unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se greșit încetarea procesului penal.

În vederea stabilirii incidenței acestui motiv de nelegalitate, aprecierea instanței asupra existenței/inexistenței cauzei de încetare a procesului penal trebuie realizată prin raportare la situația concretă și datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, s-a invocat, prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., greșita încetare a procesului penal, dispusă de instanța de apel față de inculpații A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Din perspectiva aspectelor aduse în discuție în fața instanței de recurs în casație, se constată că atât motivele procurorului, cât și apărările intimaților inculpați, au ca numitor comun susțineri referitoare la conținutul actelor procesuale emise în cauză, în raport cu situația de fapt ce a făcut obiectul cercetării penale, legalitatea acestora, implicit legalitatea sesizării instanței, respectiv aptitudinea ordonanțelor emise de către procuror de a crea cadrul legal pentru tragerea la răspundere penală pentru faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, astfel cum acestea au fost descrise în rechizitoriu, punctul de pornire al criticilor formulate de către procuror constituindu-l considerentele și soluția instanței de apel.

Procedând, în acest context, la verificarea deciziei penale atacate, se constată că pentru a pronunța soluția de încetare a procesului penal cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului A., respectiv infracțiunea de complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, reținută în sarcina inculpatului B., instanța de apel a pus în discuție și a evaluat aspecte ce se circumscriu etapei procesuale a camerei preliminare, precum verificarea legalității actelor de urmărire penală ce au stat la baza formulării acuzațiilor.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție amintește că obiectul procedurii în camera preliminară, astfel cum este stabilit prin art. 342 C. proc. pen., îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Prin urmare, conform art. 342 C. proc. pen., legalitatea actelor procesuale dispuse în cauză, respectiv a actelor de începere a urmăririi penale

in rem

și

in personam

, a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectarea dreptului la apărare, respectiv etapa anterioară emiterii actului de sesizare, se verifică în cadrul procedurii de cameră preliminară. Analiza legalității se face de către judecătorul de cameră preliminară din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute în dispozițiile art. 281- art. 282 C. proc. pen. și a regimului juridic al nulităților.

În speță, după sesizarea instanței de fond prin rechizitoriul nr. X. emis la data de 19 mai 2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, s-a adus la cunoștință inculpaților obiectul procedurii de cameră preliminară, precum și posibilitatea de a formula în scris cereri și excepții cu privire la legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Cereri și excepții în procedura de camera preliminară au fost formulate numai de către inculpatul B., care a solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia mijloacelor de probă constând în denunțul formulat de inculpatul A. făcut în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, declarația inculpatului A. și declarația martorului protejat.

Prin încheierea penală nr. 110/Î/CP/2018 din 27 iunie 2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor a respins cererile și excepțiile formulate de inculpatul B.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. X. din data de 19 mai 2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Galați, privind pe inculpații A. și B., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

A dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată) și introducere în țară de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (republicată).

Încheierea judecătorului de camera preliminară a rămas definitivă prin respingerea contestației inculpatului B., prin încheierea penală nr. 92/CCP/2018 din 3 septembrie 2018 a Curții de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.

Astfel, în contextul celor arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca fiind greșit demersul instanței de apel, finalizat cu reținerea în cauză a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. și pronunțarea soluției de încetare a procesului penal față de inculpații A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv complicitate la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prevăzută în art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În acest sens, se are în vedere că reluarea în cursul judecății a aspectelor care fac obiectul procedurii de cameră preliminară, în scopul de a verifica dacă au fost parcurse etapele obligatorii în urmărirea penală, dacă există concordanță între faptele pentru care s-a dispus, prin ordonanță, efectuarea urmăririi penale, pentru care s-au pus în mișcare acțiunile penale și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, eludează dispozițiile art. 342 - art. 347 C. proc. pen. și aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii definitive pronunțată în cauză de judecătorul de cameră preliminară.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere că nelegalitatea constatată nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța supremă, deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor în art. 438 C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Față de considerentele menționate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Oradea împotriva deciziei nr. 109/A din 20 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori.