ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2020

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București-Direcția Regională Vamală București, a formulat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cerere de suspendare a executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal x/21.12.2017, emisă de către DRV București în data de 21.12.2017 și a Procesului-verbal de control nr. x/TS/21.12.2017, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce va fi promovată împotriva Deciziei de regularizare.

Prin sentința civilă nr. 2353 din 18 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională De Administrare Fiscală -Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București-Direcția Regională Vamală București, și a dispus suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal MBR-DVR 21307/21.12.2017, emisă de DRV București în data de 21.12.2017 și Procesul-verbal de control nr. x/TS/21.12.2017, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumția de legalitate a actului administrativ contestat, așa cum, în mod greșit a reținut instanța de fond.

Motivele invocate de reclamantă și analizate de instanța de fond sunt aspecte ce țin de legalitatea actului, necesitând o analiză mai profundă a acestuia, procedeu incompatibil cu analiza ce poate fi efectuată în prezenta acțiune.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a efectuat o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în considerarea situației de fapt, astfel cum aceasta rezultă din materialul probator administrat.

Privitor la excepția nulității recursului, în ședință publica de la termenul de judecată din 21 ianuarie 2020, intimata - reclamantă a precizat că nu mai insistă în susținerea acesteia.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte califică susținerile intimatei-reclamante, care a apreciat că recursul este lipsit de interes, ca fiind argumente ce fundamentează excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării actului administrativ. În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Conform art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, iar conform art. 33 din cod, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal x/21.12.2017, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație administrativă.

Ulterior promovării acțiunii, dar anterior soluționării prezentei căi de atac, prin Decizia nr. 495 din 16.12.2019 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală în soluționarea contestației administrative, s-a dispus desființarea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal x/21.12.2017.

Așadar, în condițiile în care actul administrativ fiscal a fost desființat, interesul intimatei-reclamante în solicitarea formulată potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării acestuia, nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte urmează să admită recursul recurentei-pârâte, să caseze sentința atacată, urmând a consta lipsa interesului reclamantei în susținerea cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București împotriva sentinței civile nr. 2353 din 18 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2020.