ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4651/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.02.2018 pe rolul Curții de Apel București, sub numărul de dosar x/2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a solicitat anularea ca nelegale și nefondate a următoarelor acte administrativ - fiscale: Decizia cu nr. A_SLP 1512/05.12.2017 emisă de ANAF-Direcția generală de soluționare a contestațiilor, decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. MBR DRV 6667/24.04.2017, procesul-verbal de control nr. x/SSCV/24.04.2017, decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. MBR DRV 7633/08.05.2017 prin procesul-verbal de control nr. x/SSCV/08.05.2017 și, în consecință, anularea obligațiilor fiscale reținute în sarcina societății reclamante în cuantum total de 29.677.214 RON (drepturi vamale și accesorii și TVA și accesorii).

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 589 din 18 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în judecată, ca nefondată și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Adminsitrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond prin respingerea cererii a încălcat dreptul de acces la o instanță, precum și dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, a arătat că decizia ce face obiectul controlului judiciar este nemotivată, iar de la data emiterii deciziei contestate societatea a fost, ca urmare a conduitei fiscale, în imposibilitate de a demara măcar cenzura obligațiilor stabilite prin actele administrative atacate.

Recurenta a arătat că la mai mult de doi ani de la data sesizării penale, în prezent, urmărirea penală, care a stat la baza suspendării procedurii prealabile, se găsește într-o etapă incipientă, iar societatea recurentă nu are nicio calitate în dosar (suspect sau inculpat).

Recurenta a arătat că în conformitate cu dispozițiile legale ipoteza pentru care organul de soluționare a contestației poate dispune suspendarea soluționării pe cale administrativă este extrem de limitată și vizează numai și numai indicii referitoare la săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei impozabile.

A arătat recurenta-reclamantă că din actele dosarului nu rezultă că autoritatea fiscală ar fi identificat vreo infracțiune în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei impozabile, subliniind că sesizarea penală are ca obiect declararea eronată a încadrării tarifare a mărfurilor puse în liberă circulație în România și a celor puse în liberă circulație în Slovenia cu livrarea ulterioară în România.

1.4. Apărările intimatelor

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a solicitat, de asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de instanța de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza pe fond, va admite cererea reclamantei, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei emisă de pârâtă, prin care a fost suspendată soluționarea contestației formulată împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal.

Prin sentința ce face obiectul controlului judiciar, instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța acestă hotărâre, instanța de fond a reținut că organele vamale au întocmit și au transmis către DIICOT - structura centrală sesizarea penală nr. 6801- 1/SSCV/TA/RL/26.04.2017, iar prin Decizia de suspendare s-a reținut că organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza cercetarea necesară pentru soluționarea laturii penale, având în vedere că organele vamale au considerat că pentru operațiunile în speță se ridică problema declarării eronate a încadrării tarifare a mărfurilor puse în circulație în România și a celor puse în liberă circulație în Slovenia, cu livrare ulterioară în România, pentru punerea în consum pe piața internă, în scopul diminuării cuantumul taxelor vamale datorate bugetului Uniunii Europene și implicit în scopul diminuării bazei de impozitare TVA datorate bugetului național.

A reținut instanța de fond că situația de fapt, astfel cum este descrisă în procesul-verbal de control și în decizia atacată, permite încadrarea în ipoteza legală. Astfel, din expunerea pe larg a elementelor care au condus echipa de control la măsura sesizării organelor de cercetare penală, reiese că pârâta a avut în vedere o serie de indicii ale comiterii unor infracțiuni legate de mijloacele de probă necesare pentru stabilirea bazei de calculare a creanțelor bugetare.

A stabilit instanța de fond că în mod corect organul de soluționare a contestației a reținut că în lipsa verificării caracterului ilicit al conduitei reclamantei nu poate fi soluționată contestația fiscală, pentru că această conduită se reflectă asupra mijloacelor de probă privind stabilirea bazei de calcul pentru taxele vamale și TVA, iar constatarea comiterii unei infracțiuni în legătură cu aceste declarații având o înrâurire hotărâtoare asupra soluției.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă vizează interpretarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015.

Înalta Curte reține, din analiza sentinței recurate, că sunt întemeiate motivele invocate de recurentă, având în vedere următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Înalta Curte reține că rezultă din textul indicat că măsura suspendării nu este obligatorie, ci reprezintă o opțiune a organului de soluționare a contestației și se dispune numai în condițiile în care au fost sesizate organele penale cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Înalta Curte reține că potrivit textului de lege indicat cazurile în care se poate opta pentru suspendarea soluționării contestației sunt mai restrictive în reglementare actuală, conținută de Legea nr. 207/2015 față de reglementarea anterioară din O.G. nr. 92/2003.

Înalta Curte constată că recurenta a adus critici referitoare la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile privind existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și condiția privind constatarea existenței indiciilor săvârșirii unei infracțiuni cu înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că decizia pentru regularizarea situației este emisă în anul 2017, iar în prezent, conform datelor prezentate de Ministerul Afacerilor Interne-Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, referitoare la dosarul penal nr. x/2017, se arată că dosarul penal se află sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și instrumentat de Poliția Sectorului 2 -Serviciul de Investigare a Criminalității Economice, fiind începută urmărirea penală "in rem" sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 272 din Legea nr. 86/2006 (art. 272 din Codul vamal - Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale de transport sau comerciale care se referă la alte mărfuri sau bunuri ori la alte cantități de mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă constituie infracțiunea de folosire de acte nereale și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi).

Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ învestită cu controlul de legalitate asupra deciziei emise de pârâtă poate evalua măsura administrativă, inclusiv în ceea ce privește exercitarea dreptului de apreciere al autorității fiscale, prin raportare la definiția excesului de putere, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporționalității și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare, pentru că, în caz contrar, s-ar accepta incidența art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală în cazul oricărui demers de sesizare a organelor penale, cu consecința amânării nepermise a soluției în procedura administrativă.

Înalta Curte constată că prin dispozițiile art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 au fost limitate faptele care pot fi imputate contribuabilului, iar organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când au fost sesizate organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Instanța de control judiciar reține faptul că organul fiscal are sarcina de a verifica dacă prin sesizarea penală făcută au fost identificate indicii ale unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare.

Or, din actele dosarului rezultă că nu au fost identificate indiciile privind infracțiunea legată de mijloacele de probă, întrucât organele vamale au considerat că pentru operațiunile avute în vedere se ridică problema declarării eronate a încadrării tarifare a mărfurilor puse în circulație România și a celor puse în liberă circulație în Slovenia cu livrare ulterioară în România pentru punerea în consum pe piața internă.

Înalta Curte reține însă corecta soluționare de către instanța de primă jurisdicție a excepției de inadmisibilitate a acțiunii invocată de către pârâtă, pe care o va menține ca legală.

Instanța de control judiciar va respinge cererea recurentei-reclamante ce vizează anularea deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. MBR DRV 6667/24.04.2017, procesului-verbal de control nr. x/SSCV/24.04.2017, a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. MBR DRV 7633/08.05.2017, procesului-verbal de control nr. x/SSCV/08.05.2017, și anularea obligațiilor fiscale reținute în sarcina societății reclamante în cuantum total de 29.677.214 RON.

Înalta Curte va respinge acțiunea ce vizează actele fiscale mai sus indicate, întrucât pârâta nu a soluționat fondul acestor cereri, ci prin decizia de soluționare a plângerii prealabile formulată de reclamantă a dispus suspendarea soluționării contestației.

Având în vedere soluția de anulare a deciziei prin care a fost suspendată soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă, instanța va obliga autoritatea pârâtă să soluționeze cererea reclamantei ce vizează contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei pentru regularizarea situației nr. MBR/DRV nr. 7633/08.05.2017 emisă de către Direcția Regională Vamală București.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și rejudecând cauza pe fond, va admite cererea reclamantei, va anula decizia nr. 466/2017 emisă de pârâtă și va obliga pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei pentru regularizarea situației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 589 din 18 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Admite în parte acțiunea.

Anulează Decizia nr. 466/05.12.2017 emisă de pârâta ANAF-DGSC.

Obligă pârâta ANAF-DGSC să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei pentru regularizarea situației nr. MBR/DRV nr. 7633/08.05.2017 emisă de către Direcția Regională Vamală București.

Respinge în rest acțiunea.

Menține sentința atacată în privința respingerii excepției inadmisibilității acțiunii.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2020.