ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1999/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

După deliberare, asupra cererii de renunțare, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2009A din 12 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost respins apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1157 din 14 mai 2018 pronunțată de Tribunalul București.

A fost obligat apelantul la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât B..

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 februarie 2021.

La 10 septembrie 2021 a fost înregistrată la dosar cererea de renunțare la judecată, formulată de recurentul-reclamant A..

Prin rezoluția din 20 septembrie 2021 s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, intimații urmând să își exprime punctul de vedere față de cererea de renunțare la judecata recursului.

Asupra cererii de renunțare la judecata recursului, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (1) și (2) C. proc. civ., (1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

Potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ., dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

Manifestarea de voință în sensul renunțării la judecată este un act de dispoziție, o desistare a recurentului, prin care acesta achiesează la hotărârea instanței de apel.

În cauză, această manifestare de voință este neechivocă și reiese din declarația recurentului-reclamant A. de renunțare la judecarea căii de atac, confirmată de mandatarul C., prezent în fața completului de judecată la termenul din 7 octombrie 2021.

În urma verificării îndeplinirii condițiilor art. 406 C. proc. civ., având în vedere existența acordului celorlalte părți, Înalta Curte urmează ca, în aplicarea principiului disponibilității, să ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2009A din 12 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații-pârâți B., D., E., F. și G..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2021.