ÎCCJ, decizie (scj.ro #185314)

Asupra cauzei penale de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 123 din 19 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

A respins cererile inculpaților C., D., E. prin apărător și B. prin apărător privind nulitatea absolută a punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică; a activității efectuate în baza mandatelor de supraveghere tehnică emise în dosarul cu nr. x/2014, respectiv a mijloacele de probă obținute prin punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică cu nr. x/2015 și x/2015 (din 27 aprilie 2015), x/2015 și x/2015 (din 27 iulie 2015), x/14.09.2015 și y/14.09.2015, x/26.06.2015 și y/26.06.2015, x/28.05.2015 și y/28.05.2015, x/31.03.2015 și y/31.03.2015, x/09.12.2014 și y/09.12.2014.

A respins cererile inculpatului F. prin apărător privind constatarea nulității absolute a urmăririi penale și a actului de sesizare a instanței determinată de necompetența materială a procurorului DNA - ST Oradea de a efectua urmărirea penală și de trimitere a cauzei la secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului A. în raport cu infracțiunea sus menționată un avertisment.

În baza art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul F., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

În baza art. 81 C. pen. a aplicat inculpatului F. în raport cu infracțiunea sus menționată un avertisment.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile proprietatea inculpatului A., până la concurența sumei de 9.479 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului B., până la concurența sumei de 17.420 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 14.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului J., până la concurența sumei de 8.011 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 31.10.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului H., până la concurența sumei de 327.128 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 02.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 420 RON, pusă la dispoziție de inculpata C..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 02.11.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 1.460 RON, pusă la dispoziție de inculpatul E..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituit prin ordonanța din data de 28.12.2016 dată în Dosar nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST.Oradea, asupra sumei de 2.683 RON, consemnată de inculpatul I. la K. - filiala Oradea la data de 07.11.2016, pe numele acestuia și la dispoziția Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradea.

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații A., F. la plata sumei de 2500 RON fiecare (1000 RON aferente urmăririi penale și 1500 RON aferente fazei de cameră preliminară și fazei de judecată în primă instanță) cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată pentru care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei.

II. Prin Decizia penală nr. 380/A din 28 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus următoarele:

I. A admis apelurile declarate de inculpații F., G., E., B., C., D. și A. împotriva Sentinței penale nr. 123 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

A extins efectele apelului asupra situației juridice a inculpatului I..

A desființat în parte sentința penală atacată, numai cu privire la:

- Greșita încadrare juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpaților

A. raportat la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu), infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu);

B. raportat la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu), infracțiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), infracțiunea de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu), infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) și infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu);

și G. raportat la infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

- Greșitul temei juridic al achitării inculpaților G.

G., E., B., C., D., A. și I.;

- Greșita rezolvare a acțiunii penale privind pe inculpații A.

și F. raportat la infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 326 C. pen.

- Greșita obligare a inculpaților A. și F. la plata de cheltuieli judiciare față de stat.

A reținut cauza spre rejudecare și pe fond:

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 2 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 1 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.. (2 acte materiale, descrisă la pct. 11 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu) în infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 12 din rechizitoriu).

În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatului G., din infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 și art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu), în infracțiunea de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. (descrisă la pct. 1 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) C. pen. (descrisă la pct. 3 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale, descrisă la pct. 5 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 Legea nr. 78/2000 (descrisă la pct. 17 din rechizitoriu).

În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale, descrisă la pct. 22 din rechizitoriu).

A menținut, în baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., soluția de achitare privind pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale, descrisă la pct. 19 din rechizitoriu).

A înlăturat dispoziția de obligare a inculpaților A. și F. la plata de cheltuieli judiciare față de stat cu privire la infracțiunea de fals în declarații în formă continuată.

În baza art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei de față au rămas în sarcina statului.

A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. A respins ca inadmisibil apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Sentinței penale nr. 123 din 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

III. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 octombrie 2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal a solicitat revizuirea Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, arătând că, prin Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 19 august 2020, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 881 alin. (6) și ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a reținut că art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) din Constituție permițând procurorului șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiției să controleze activitatea procurorului de ședință și conferind aceluiași procuror șef al secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție o poziție supraordonată în ierarhia Ministerului Public.

A apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) din C. proc. pen. și a fost invocată o excepție de neconstituționalitate (cererea de sesizare a Curții Constituționale fiind atașată cererii de revizuire) cu privire la textele de lege care împiedică admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Totodată, a susținut că este incident în cauză cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 547/2020 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 881 alin. (6) și ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituționale. Această decizie a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 19 august 2020, deci ulterior rămânerii definitive a hotărârii.

La pronunțarea Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a avut în vedere prevederile art. 881 alin. (6) și ale art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție poate declara căile de atac în cauzele de competența secției, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

A apreciat că, deși Decizia nr. 547/2020 a Curții Constituționale a fost admisă ca urmare a sesizării făcute în alte dosare, aceasta poate fi avută în vedere în cauză, întrucât a fost invocată și în Dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționat definitiv, anterior publicării acesteia.

Prin Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a decis, în majoritate, în baza art. 458 teza I C. proc. pen., trimiterea cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, la Curtea de Apel Timișoara, spre competentă soluționare.

Verificându-și competența de soluționare a cauzei, Înalta Curte, secția penală, a apreciat, în esență, că în mod greșit a fost sesizată, impunându-se trimiterea cererii de revizuire la Curtea de Apel Timișoara.

Au fost avute în vedere dispozițiile art. 456 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în primă instanță, precum și dispozițiile art. 458 din C. proc. pen., potrivit cărora competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță.

Când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri ce nu se pot concilia, competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 din C. proc. pen.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 463 din C. proc. pen., sentința prin care instanța se pronunță asupra cererii de revizuire, după rejudecarea cauzei, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

S-a reținut că prevederile legale sunt fără echivoc, în sensul că, instanța competentă să judece cererea de revizuire, indiferent de cazurile de revizuire invocate, este instanța care a judecat cauza în primă instanță.

Există o singură excepție și anume în situația cazului de revizuire prevăzut de art. 453 lit. e) din C. proc. pen., când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Numai în acest caz competența se determină potrivit dispozițiilor art. 44 din C. proc. pen.

În situația cazului de revizuire invocat - art. 453 lit. f) din C. proc. pen. - dispozițiile legale nu prevăd nicio derogare de la prevederile art. 458 din C. proc. pen., în ceea ce privește instanța competentă să judece cererea de revizuire.

Pe de altă parte, în situația rejudecării cauzei, după admiterea revizuirii se pronunță, întotdeauna, o sentință.

Or, în speță, dacă s-ar admite revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 453 lit. f) din C. proc. pen., în urma rejudecării cauzei - adică a apelului - conform dispozițiilor legale enunțate, trebuie pronunțată o sentință, supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea. Însă, în apel, hotărârea pronunțată este decizia, iar nu sentința.

IV. Prin Sentința penală nr. 50/PI din data de 08 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind necompetența materială a Curții de Apel Timișoara de soluționare a cauzei.

În baza art. 50 din C. proc. pen. a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiției, înregistrată sub nr. x/2020.

În baza art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. a fost trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Verificându-și competența de soluționare a cauzei, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a apreciat, în esență, că în cauza de față, competența de soluționare a cererii de revizuire revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând că în mod greșit a fost sesizată, și că se impune declinarea de competență în favoarea acestei instanțe.

S-a reținut că cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este îndreptată împotriva Deciziei nr. 380 din 28 noiembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de apel, pe motiv că respingerea apelului declarat de parchet ca inadmisibil s-a întemeiat pe o dispoziție declarată neconstituțională, iar consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea deciziei.

S-a arătat că potrivit prev. art. 458 din C. proc. pen., instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță, însă aceste dispoziții au în vedere cazurile clasice de revizuire în care de regulă sunt vizate aspecte ce țin de temeinicia hotărârilor pronunțate și în raport de care se impune rejudecarea în totalitate începând cu faza de judecare a fondului.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a reținut de asemenea, că se invocă un caz de revizuire întemeiat pe prevederile art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. care însă vizează o particularitate neavută în vedere de legiuitor atunci când a stabilit competența de judecată a cererilor de revizuire.

S-a menționat faptul că parchetul și-a întemeiat cererea de revizuire invocând strict nelegalitatea modului de soluționare a apelului judecat de instanța supremă, fiind invocat caracterul obligatoriu al unei decizii pronunțate de Curtea Constituțională prin care au fost declarate neconstituționale unele dispoziții din Legea 304/2004, în raport de care s-a stabilit că apelul parchetului este inadmisibil.

S-a reținut că nu se invocă neconstituționalitatea unor prevederi ce țin de modul de soluționare a cauzei în fond ca să fie justificată judecarea cereri de revizuire de instanța care a pronunțat cauza în prima instanță, ci a modului de judecare a cauzei în apel, astfel că revizuirea nu poate fi judecată decât de instanța care a pronunțat această decizie.

În opinia Curții de Apel Timișoara, cazul de revizuire prezintă elemente de asemănare cu cazul de revizuire reglementat de art. 465 din C. proc. pen. ce permite înlăturarea unor încălcări constatate printr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului.

De asemenea, pentru determinarea competenței în cazul de față, Curtea de Apel Timișoara a reținut ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 2/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că în urma desființării deciziei în recurs, în calea de atac a revizuirii reglementată de art. 465 C. proc. pen., se procedează la rejudecarea în calea de atac a recursului în forma și reglementarea prevăzută de lege la data judecării recursului inițial.

V. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 12 aprilie 2021, sub nr. x/2021, fiind stabilit în mod aleatoriu, prim termen la data de 28 iunie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public și ale intimaților, prin apărători desemnați din oficiu, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei încheieri, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Învestit prin sesizarea Curții de Apel Timișoara, în vederea soluționării conflictului negativ de competență, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va constata inexistența în cauză a unui conflict de competență din următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 126 alin. (1) și (2) din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.

Dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabilesc că justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casație și Justiție, curți de apel, tribunale, tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii. Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța ierarhic superioară tuturor celorlalte instanțe judecătorești din România.

Art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență, potrivit căreia, în situația în care "două sau mai multe instanțe se recunosc competente ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară comună".

În cadrul procedurii de soluționare a conflictelor de competență, conform art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună se pronunță asupra conflictului de competență, de urgență, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.

Conform dispozițiilor art. 40 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict.

Din coroborarea dispozițiilor anterior menționate, rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție este instanța supremă, iar hotărârea prin care aceasta își declină competența de soluționare a unei cauze în favoarea altei instanțe, reprezintă atât declinator de competență, cât și regulator de competență.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că, în cauză, pretinsul conflict negativ de competență a fost determinat ca urmare a reverificării de către Curtea de Apel Timișoara a normelor de competență aplicabile, ulterior stabilirii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a acestei instanțe ca instanță competentă să soluționeze cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017.

Însă, după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a unei hotărâri de declinare a competenței sau de stabilire a competenței (în cauza de față, Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020), aceasta este obligatorie pentru instanța căreia i se trimite cauza și care nu poate repune în discuție propria competență, cu excepția cazului în care apar elemente noi care să atragă competența altor instanțe.

În același sens sunt și dispozițiile art. 135 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "nu se poate crea conflict de competență cu Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărârea de declinare a competenței sau de stabilire a competenței pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanța de trimitere".

Dispozițiile art. 135 din C. proc. civ. sunt aplicabile potrivit art. 2 alin. (2) din C. proc. civ. conform căruia "dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare", dispozițiile procesual civile constituind izvor de drept procesual penal în măsura în care C. proc. pen. nu cuprinde dispoziții contrare.

Acest aspect este confirmat și de jurisprudența Curții Constituționale, potrivit căreia dispozițiile C. proc. civ. "reprezintă procedura comună în materie civilă, aceasta aplicându-se și în alte materii, în măsura în care legile ce reglementează aceste materii nu cuprind dispoziții contrare. Or, aceste prevederi legale trebuie coroborate cu cele ale art. 1 din C. proc. pen., conform cărora C. proc. pen. reglementează desfășurarea procesului penal și a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală, fără să excludă incidența altor norme de procedură, cu care se completează în cazul lipsei contrarietății" (Decizia Curții Constituționale nr. 102 din 17 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 357/07.04.2021).

Prin urmare, se constată că în cauză, Curtea de Apel Timișoara a învestit instanța supremă cu soluționarea unui conflict de competență, deși nu sunt incidente dispozițiile art. 51 din C. proc. pen., dat fiind faptul că secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție - care este instanța ierarhic superioară comună tuturor celorlalte instanțe, a pronunțat Decizia penală nr. 371/A din data de 10 decembrie 2020 în Dosarul nr. x/2020 prin care s-a stabilit competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Judiciară - Serviciul Judiciar Penal împotriva Deciziei penale nr. 380/A din 28 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În concluzie, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va constata inexistența conflictului negativ de competență dintre Curtea de Apel Timișoara, secția penală, și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 și va trimite cauza spre soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații D., J., H., F., B., C., A., G., I., E., în cuantum de câte 313 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competen