ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 175 din data de 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. (6 acte materiale) a fost condamnat inculpatul A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A. din mun. Târgu Jiu, jud. Gorj, la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de Societatea AA. SA și a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 5.924.320,74 RON cu titlu de daune materiale.

A menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 299/P/2015 din data de 24.05.2018 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, până la concurența sumei de 5.924.320,74 RON, pe următoarele bunuri proprietatea inculpatului, respectiv un teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în loc. Stănești, jud. Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x, precum și pe toate celelalte bunuri mobile (inclusiv sume de bani) sau imobile, prezente și viitoare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2015 din data de 15 octombrie 2018 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, cu producerea de consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. (6 acte materiale).

S-au reținut în sarcina inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul A. și funcționar public în sensul legii penale [art. 175 alin. (2) C. pen.], următoarele:

1) în perioada 15.04.2014 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. x/E/2014 - prima executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 9 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 655 alin. (1), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) și (2), art. 787 alin. (1) și art. 863 din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 855.791,18 RON;

2) în perioada 02.02.2016 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. x/E/2014 - a doua executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 670 alin. (2), art. 703 alin. (1) pct. 3, alin. (2) și alin. (3), art. 720 alin. (5), art. 723 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 369.513,60 RON,

3) în perioada 17.02.2015 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. x/E/2015 - a doua executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și dispozițiile art. 622 alin. (2), art. 625 alin. (1), art. 656 alin. (1), art. 720 alin. (5), art. 723 alin. (1) și (2), art. 788 alin. (1) și art. 864 din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 1.140.744,36 RON,

4) în perioada 23.02.2015 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. y/E/2015 - prima executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 787 alin. (1), art. 863 și art. 902 și art. 903 din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 1.424.512 RON,

5) în perioada 24.02.2017 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. y/E/2015 - a doua executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 720 alin. (5), art. 788 alin. (1), art. 864 și art. 903 și art. 904 din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 641.280 RON,

6) în perioada 25.05.2016 - mai 2018, în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. x/E/2016 - prima executare, prin actele întocmite și prin poprirea, încasarea și retragerea sumelor de la debitor (acte materiale ce constituie o unitate naturală colectivă), a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 670 alin. (4), art. 720 alin. (5) și art. 723 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea AA. SA și totodată obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 1.492.479,6 RON,

S-a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, cu producerea de consecințe deosebit de grave, prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 309 C. pen. (6 acte materiale), cu un prejudiciu total de 5.924.320,74 RON.

Pentru dovedirea acestei stări de fapt, au fost propuse prin rechizitoriu următoarele mijloace de probă: plângere formulată de Societatea AA. SA și documente atașate; plângere formulată de B.; rezoluția nr. x/P/2013 din 31.01.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; înscrisuri comunicare stadiu cercetări către AA. SA; adresa către A. privind înaintarea dosarelor de executare silită; declarațiile martorilor C., B., D., E., F., G., H., I., J., K.; copie cazier judiciar; adresă și răspuns Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova; înscrisuri înaintare dosare de executare silită; raport de expertiză contabilă și anexe; înscrisuri privind drepturile părților la dispunerea expertizei; înscrisuri privind drepturile părților după dispunerea expertizei; ordonanță de luare a măsurii asigurătorii a sechestrului; înscrisuri privind executarea măsurii sechestrului; înscrisuri AA. SA privind situația sumelor încasate de inculpat; adresă și înscrisuri L. privind situația sumelor încasate de inculpat; documente înaintate de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova; raport de constatare și anexe; ordonanță comunicare date ANAF și înscrisuri de comunicare; referat din 12.02.2018 - autorizarea obținerii de date privind tranzacțiile financiare; extrase de cont - înscrisuri și suporturi optice; referat din 29.05.2018 - autorizarea obținerii de date privind tranzacțiile financiare; extrase de cont - înscrisuri și suporturi optice; adresă prejudiciu AA. SA și înscrisuri doveditoare; hotărâri pronunțate de instanțele de judecată în contestațiile la executare; dosarul de executare silită nr. x/2014, în original, privind creditorii B. și D.; dosarul de executare silită nr. x/2015, în original, privind creditorul E.; dosarul de executare silită nr. x/2015, în original, privind creditorul G.; dosarul de executare silită nr. x/2016, în original, privind creditorul I..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel Craiova la data de 17.10.2018 sub numărul x/2018.

În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul A. a formulat cereri și excepții, iar prin Încheierea nr. 1 din data de 09 ianuarie 2019 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția de nelegalitate a probei constând în declarația dată în calitate de martor de către A. la data de 12 ianuarie 2018 și s-a dispus eliminarea acestui mijloc de probă de la dosarul cauzei.

Au fost respinse celelalte cereri și excepții invocate de inculpat.

S-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, exceptând proba eliminată, descrisă mai sus, și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, iar prin Încheierea nr. 175 din data de 22 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, a fost admisă contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva încheierii de cameră preliminară nr. 1 din data de 09 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost desființată, în parte, încheierea penală atacată numai în ceea ce privește soluționarea chestiunii prealabile ori a excepției de nelegalitate referitoare la anularea ordinului din 23.07.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus delegarea domnului procuror M. la DNA - ST Craiova pe perioada 13.09.2018 - 13.03.2019.

A fost trimisă cauza la Curtea de Apel Craiova, în vederea rejudecării cauzei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii atacate, care nu contraveneau încheierii.

Ca urmare a soluției de trimitere a cauzei spre rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 11 aprilie 2019 sub nr. x/2018/a1*.

În rejudecare, s-a dispus citarea pârâtei autoritate publică emitentă - Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 554/2004 și a fost emisă o adresă către pârâtă în vederea comunicării actului atacat și documentația care a stat la baza emiterii lui.

La data de 29.05.2019 pârâta-autoritate publică emitentă a comunicat întâmpinarea, precum și actul atacat, în copie, însoțit de documentația ce a stat la baza întocmirii lui.

Prin Încheierea nr. 5 din data de 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă excepția de nelegalitate privind anularea Ordinului nr. 1534 din 23.07.2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus delegarea domnului procuror M. la Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Craiova pe o perioadă de 6 luni, începând cu data de 13.09.2018.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2015 emis la data de 15.10.2018 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova privind pe inculpatul A., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A..

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A. iar prin Încheierea nr. 430 din data de 19 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată împotriva Încheierii nr. 5 din data de 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În cursul cercetării judecătorești în fața instanței de fond, inculpatul, prezent la termenul de judecată de la data de 02.03.2020, a invocat dreptul la tăcere și a refuzat să dea declarație cu privire la faptele care fac obiectul judecății. .

La termenele de judecată din datele de 09.06.2020, 24.06.2020, 09.07.2020 și respectiv 15.09.2020, în temeiul art. 381 C. proc. pen. raportat la art. 119 - 122 C. proc. pen. au fost audiați martorii C., B., D., E., F., I., H., G., J. și K., propuși prin rechizitoriu, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Curtea a reținut că inculpatul nu a propus probe în apărare, iar prin susținerile formulate cu ocazia dezbaterilor, precum și prin concluziile scrise depuse la dosar, a invocat, în esență, că natura conflictului dedus judecății este una civilă și nu penală, faptele presupus comise de inculpat nefiind prevăzute de legislația penală în vigoare. A arătat că ipoteza pe care procurorul și-a fundamentat acuzațiile reprezintă, în opinia Curții Constituționale, o chestiune de interpretare a legii, iar sarcina de a vedea modul în care sunt legale procedurile de executare aparține judecătorului de la instanța civilă de executare, care poate dispune anularea procedurilor nelegale sau întoarcerea executării.

În fața instanței de fond, inculpatul a mai solicitat înlăturarea raportului de expertiză întocmit în cursul urmăririi penale, întrucât nu întrunește cerințele de legalitate, respectiv standardul 35 CECCAR pct. 3524.1.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată au fost dezincriminate prin intrarea în vigoare a noului C. pen., cu precizările făcute prin deciziile în materie pronunțate de Curtea Constituțională.

Analizând întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit declarațiilor martorilor B. și D., date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cererea a fost formulată de B., care a mers la sediul biroului inculpatului A., unde au și discutat cu privire la executarea silită a titlului. La solicitarea executorului, prin Încheierea nr. 2223/23.04.2014 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a dispus încuviințarea executării silite.

În cadrul dosarului de executare, executorul a numit un expert pentru efectuarea documentației de specialitate, privind determinarea contravalorii lucrărilor necesare stabilirii situației anterioare. În baza acestui raport de expertiză, executorul a stabilit suma de 429.906 RON ca și cuantum al contravalorii lucrărilor necesare și suma de 40.092 RON, cu TVA inclus, ca și cheltuieli de executare silită.

Ulterior, inculpatul a emis adrese de înființare a popririi pe conturile debitorului AA. SA către mai multe instituții bancare pentru suma de 469.998 RON. De asemenea, la solicitarea executorului, s-a întocmit și un supliment la raport de expertiză care a stabilit valoarea 183.092,59 RON drept cuantum al contravalorii lucrărilor necesare consolidării construcțiilor și suma de 16.252 RON cheltuieli de executare silită.

Executorul a stabilit onorariile proiectanților pentru întocmirea proiectului tehnic de desființare lucrări în sumă de 18.000 RON și a emis din nou adrese de înființare poprire pe conturile debitorului Societatea AA. SA către mai multe instituții bancare pentru suma de 199.344,59 RON.

Astfel, conform încheierilor întocmite de inculpatul A. în dosarul de executare, suma de 612.998,59 RON reprezenta contravaloarea lucrărilor, iar suma de 74.344 RON reprezenta cheltuielile de executare (compusă din 40.092 RON, 16.252 RON și 18.000 RON). În total suma stabilită de inculpat în acest dosar a fost 687.342,59 RON.

Potrivit raportului de constatare, A. a încasat în perioada iunie - iulie 2014 suma de 855.791,18 RON în contul de consemnare deschis la N., situație confirmată atât de Societatea AA. SA prin adresa nr. x/03.05.2018 dar și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.

De asemenea, Curtea a reținut că potrivit raportului de constatare și raportului de expertiză, în perioada 2015 - mai 2018, toată suma sau cea mai mare parte a acesteia a fost retrasă din cont de către inculpatul A..

Prin Încheierea nr. 3357/20.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2014 s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării în Dosarul nr. x/2014.

Prin Sentința civilă nr. 3102/06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2014, s-a dispus admiterea contestației la executare, menținerea suspendării executării silite, anularea formelor de executare de la data de 12.05.2014 și întoarcerea executării silite, menținând încuviințarea executării și expertizele efectuate în dosarul de executare. Totodată, instanța a dispus menținerea suspendării executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare.

S-a arătat în cuprinsul sentinței civile că prin procedarea la poprirea sumelor de bani de către executor fără să existe în dosarul de executare silită nici un document din care să rezulte ce distribuire, eventual a avut această sumă de bani sau dacă aceasta se află în contul executorului judecătoresc, s-a transformat obligația din sarcina debitoarei descrisă în cele două titluri executorii într-o acțiune în pretenții respectiv o veritabilă vânzare-cumpărare a imobilelor ce trebuiau ridicate de pe terenul creditorilor intimați.

Prin Decizia civilă nr. 1476/13.11.2015 Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. x/2014, a luat act că apelanții B. și D. au renunțat la apelul civil declarat împotriva Sentinței nr. 3102/06.05.2015.

Astfel, deși din data de 20.06.2014, dată la care Judecătoria Târgu Jiu a dispus suspendarea provizorie a executării silite, inculpatul A. nu putea să mai efectueze niciun fel de act în dosarul de executare silită, prin încheierea întocmită de inculpat în data de 25.06.2014 acesta a dispus reținerea sumei de 56.344 RON, cu titlu de cheltuieli de executare.

Totodată, deși prin decizia instanței s-a dispus în mod definitiv întoarcerea executării silite, la data de 06.05.2015 prin hotărârea primei instanțe și la data de 13.11.2015 prin hotărârea instanței de apel, executorul judecătoresc nu a restituit debitorului sumele poprite, ci în mod abuziv, în perioada 2015 - 2017 a transferat și ulterior, a retras din contul de consemnare, în interes personal, toată suma de 855.791,18 RON sau cea mai mare parte a acesteia.

Aceste sume reprezentau atât cheltuielile de executare, stabilite în mod vădit disproporționat față de obiectul executării, cât și contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situației anterioare, contravaloare care în niciun caz nu putea fi retrasă de executor.

De asemenea, Curtea a arătat că sumele reținute au fost mai mari decât cele stabilite prin încheiere de către executor (687.342,59 RON), întrucât au fost poprite în același timp mai multe conturi ale debitorului, aspect care evidențiază caracterul abuziv al actelor de executare întocmite de inculpat.

Prin activitatea desfășurată în calitate de executor judecătoresc în dosarul de executare silită nr. x/2014, inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, norme ce impun respectarea de către executor a drepturilor și intereselor părților, precum și respectarea prevederilor C. proc. civ., respectiv art. 625 alin. (1), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) și (2), art. 787 alin. (1), art. 863.

Totodată, prima instanță a reținut că, cheltuielile de executare silită în cuantum de 40.092 RON și respectiv de 16.252 RON, stabilite de inculpatul A., au fost vădit disproporționate față de obiectul executării silite, fiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, din care rezultă că onorariul maximal pentru executările directe este de 5.200 RON.

Curtea a reținut că martorul K., executor judecătoresc, a confirmat în declarațiile date că pentru situația în care creditorul ar putea face pe cheltuiala debitorului lucrările pe care acesta refuză să le facă, trebuie prevăzut în mod expres în dispozitivul sentinței civile abilitarea creditorului să efectueze lucrarea personal pe cheltuiala pârâtului, însă și în acest caz cheltuielile de executare sunt stabilite la nivelul obligației de a face, respectiv maxim 5.200 RON.

De asemenea, Curtea a precizat că în cauză, contravaloarea lucrărilor încasată de inculpat nu a fost nici predată creditorului și nici folosită pentru executarea unor eventuale lucrări, care de altfel nu au fost niciodată executate, aspecte care confirmă caracterul total abuziv al actelor de executare efectuate de inculpat.

Sumele au fost reținute, deși în realitate nu au fost desfășurate acte de executare silită cu privire la eventuale lucrări de ridicare a construcțiilor de pe terenul creditorilor, astfel că întoarcerea executării, respectiv restituirea sumelor, era în sarcina executorului, și nu în sarcina creditorilor, aceștia fiind obligați la întoarcerea executării doar pentru cheltuielile aferente actelor de executare silită efectuate, ori pentru ridicarea construcțiilor nu au fost efectuate acte de executare.

După cum s-a precizat în cuprinsul hotărârilor civile, executorul nu putea obliga debitorii la plata directă a sumei necesare pentru ridicarea construcțiilor, întrucât în acest caz obligația de a face se transformă în mod ilegal într-o acțiune în pretenții, iar sumele puteau fi reținute de la debitor numai după efectuarea lucrărilor și numai în cuantumul corespunzător devizelor de lucrări. Totodată, inculpatul A. nu a întocmit acte pentru eliberarea sumelor consemnate ce reprezentau cost al lucrărilor, încălcând astfel dispozițiile art. 655 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 09.02.2016 inculpatul A. a dispus stabilirea cheltuielilor de executare silită la suma de 369.513,60 RON, deși inițial pentru aceiași executare stabilise sume de aproape 10 ori mai mici.

La data de 09.02.2016 inculpatul A. a emis adrese de înființare poprire către mai multe instituții bancare pentru suma de 369.513,60 RON, iar prin încheierea din 19.04.2016 a dispus reținerea sumei de 369.513,60 RON cu titlu de cheltuieli de executare consemnată de bancă.

La data de 20.05.2016 A. a primit o adresă de la creditorul B. prin care a fost înștiințat că nu mai este proprietarul imobilului, potrivit contractului de schimb nr. x/01.10.2015 și executarea silită nu mai poate continua. De asemenea, prin această adresă creditorul i-a transmis executorului că a continuat executarea silită, deși știa că există acest impediment.

Conform declarației martorului B., terenul a fost înstrăinat către partea civilă Societatea AA. SA încă din toamna anului 2015, încercând în mai multe rânduri să îl anunțe pe inculpatul A., fie telefonic, dar și prin prezentarea personală la biroul executorului, însă fără rezultat.

După primirea adresei de la creditor, prin procesul-verbal din 20.05.2016 executorul A. a luat act de renunțarea creditorului la executarea silită.

Potrivit raportului de constatare, în aprilie 2016 A. a încasat suma de 739.027,20 RON în contul de consemnare deschis la O. SA. Din această ultimă sumă inculpatul A. a restituit la data de 25.04.2016 doar jumătate din suma încasată, respectiv suma de 369.513,60 RON, rămânându-i suma de 369.513,60 RON.

Curtea a reținut că încasarea definitivă de către inculpat a sumei de 369.513,60 RON este confirmată și de partea civilă prin adresa nr. x/03.05.2018, dar și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauza, în anexele nr. 1 și 2 a raportului fiind detaliate sumele și datele la care acestea au fost încasate în conturile A..

De asemenea, potrivit raportului de constatare și raportului de expertiză, în perioada 2016 - mai 2018, toată suma sau cea mai mare parte a acesteia a fost retrasă din cont de către inculpatul A..

Prin Încheierea nr. 1398/09.03.2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, s-a dispus admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silită și întoarcerea executării silite (restituirea către AA. a sumei de 369.513.60 RON).

În cuprinsul încheierii s-a arătat că procesul-verbal din 02.02.2016 și încheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 09.02.2016 emise de inculpat, urmate de înființarea popririi, sunt nelegale. Anterior emiterii acestora, au fost depuse la dosarul de executare Sentința civilă nr. 3102/2015 și declarația de renunțare la apel a creditorilor, în care este descris motivul renunțării, respectiv, încheierea contractului de schimb autentificat sub nr. x/01.10.2015.

După aceste acte, în mod nejustificat, executorul judecătoresc, fără vreo cerere din partea creditorilor, a demarat o nouă executare silită, cu același obiect, deși din înscrisurile respective, rezulta o cauză legală a încetării executării silite.

Instanța civilă a mai arătat că potrivit dispozițiilor art. 701 alin. (5) C. proc. civ., executarea silită după suspendare se reia la "cererea părții interesate", iar în cauză nu există o astfel de cerere. Așadar, față de cele reținute, instanța civilă a apreciat că după pronunțarea Sentinței civile nr. 3102/2015, executarea silită putea fi reluată doar la cererea unei părți interesate, condiție neîndeplinită în speță, astfel că, actele de executare din Dosarul nr. x/2024 după această dată, respectiv, proces-verbal din data de 02.02.2016, adresele de înființare poprire din 09.02.2016, încheierea din data de 09.02.2016, emise de către executorul judecătoresc, sunt nelegale și au fost anulate.

Prin Decizia nr. 1534/29.09.2017 a Tribunalului Gorj a fost respins ca nefondat apelul declarat de A..

Prin încheierea din data de 18.10.2017, A. a constatat încetată urmărirea silită ca urmare a deciziei instanței și a dispus închiderea dosarului execuțional.

În acest context, Curtea de Apel Craiova a reținut că, deși prin decizia instanței s-a dispus în mod definitiv întoarcerea executării silite încă din data de 29.09.2017, executorul judecătoresc nu a restituit debitorului suma poprită de 369.513,60 RON, ci, mai mult, în mod abuziv a transferat și ulterior a retras din contul de consemnare, în interes personal, toată suma sau mare parte din aceasta.

Retragerea sumei s-a făcut de la creditor cu toate că executorul a primit cererea creditorului de renunțare la executare de care a luat cunoștință întocmind procesul-verbal din 20.05.2016, dată la care executorul trebuia să dispună încetarea executării silite potrivit art. 702 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Curtea a apreciat că inculpatul A., în exercitarea activității de executor judecătoresc, a încălcat dispozițiile art. 5 și art. 54 din Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, norme ce impun respectarea de către executor a drepturilor și intereselor părților, precum și respectarea prevederilor C. proc. civ.

De asemenea, prin actele efectuate și prin nerestituirea și reținerea în interes personal a sumei de 369.513,60 RON, poprită de la debitor, executorul a încălcat următoarele dispoziții din C. proc. civ., în vigoare la data continuării executării silite, respectiv art. 625 alin. (1), art. 670 alin. (2), art. 701 alin. (5), art. 703 alin. (1) pct. 3, alin. (2) și alin. (3), art. 720 alin. (5), art. 723 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.

A considerat că, cheltuielile de executare silită în sumă de 369.513,6 RON, stabilite de executorul A., au fost vădit disproporționate față de obiectul executării silite, fiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, din care rezultă că onorariul maximal pentru executările directe este de 5.200 RON.

De asemenea, suma a fost reținută, deși în realitate nu s-a desfășurat nicio executare silită, caz în care executorul însuși era obligat la restituire, creditorii fiind obligați la întoarcerea executării doar pentru cheltuielile aferente actelor de executare silită efectuate, ori pentru ridicarea construcțiilor nu au fost efectuate acte de executare.

Prima instanță a reținut că inițiativa formulării cererii de executare silită a aparținut inculpatului A., care s-a deplasat la locuința creditorului E. pentru întocmirea acesteia, astfel cum rezultă din declarațiile martorelor E. și F. .

Prin încheierea din data de 17.02.2015 s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și încuviințarea executării silite a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executoriu - Sentința nr. 2519/09.11.2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Motru (obligă pârâtele BB. și CC. SA să efectueze lucrările de redare în circuitul agricol a suprafeței de 1,1375 ha și în caz de refuz abilitează reclamanta să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâtelor).

În urma desfășurării procedurii de executare silită, A. a încasat în perioada martie - iulie 2015 suma de 3.013.986,52 RON în contul de consemnare deschis la O. SA.

Prin Sentința civilă nr. 692/01.02.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în Dosarul nr. x/2015, s-a admis contestația la executare formulată de AA. și s-a dispus anularea în totalitate a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. x/E/2015 al A., întoarcerea executării silite și restituirea sumelor poprite.

În motivarea hotărârii instanța civilă a stabilit că executorul A. a pus în executare pentru a doua oară un titlu executoriu care deja se afla în executare în Dosarul nr. x/2011 la K.. De asemenea, instanța a constatat că intimata E. a primit anterior o sumă de bani de la debitor și a renunțat la orice pretenție.

Prin încheierea din 11.05.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 Tribunalul Gorj a anulat apelul civil declarat de A..

Prin Decizia civilă nr. 865/25.05.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Gorj a respins cererea de intervenție accesorie formulată de A. și a respins ca nefondat apelul declarat de E. împotriva Sentinței civile nr. 692/01.02.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu. Urmare a deciziei finale a instanței, A. a restituit integral suma reținută de la debitor în datele de 30.06.2016 și 01.07.2016.

Curtea a reținut că, deși instanța civilă a dispus anularea în totalitate a actelor de executare, constatând totodată că, creditorul E. a primit anterior o sumă de bani de la debitor și a renunțat la orice pretenție, inculpatul A. a continuat executarea silită.

Astfel, prin încheierea din 14.06.2016 inculpatul A. a constatat înregistrată cererea creditorului din 17.02.2015, precum și că nu este formulată cerere de renunțare la executare, rămânând în continuare învestit și a încuviințat continuarea executării silite a dispozițiilor din titlul executoriu - Sentința nr. 2519/09.11.2010.

Prin încheierea din 29.06.2016 A. a dispus admiterea cererii creditorului și a stabilit cuantumul contravalorii lucrărilor necesare stabilirii situației anterioare la suma totală de 1.140.744,36 RON cu TVA inclus, conform raportului de expertiză tehnică și devizului estimativ.

De asemenea, prin încheierea din 29.06.2016 inculpatul A. a constatat că prin contestația la executare din Dosarul nr. x/2015 au fost anulate actele de executare silită nefiind desființat însă titlul executoriu și că prin încheierea din 14.06.2015 s-a dispus continuarea executării și, în consecință a dispus stabilirea sumei de 572.784,00 RON cu titlu de cheltuieli de executare silită, de mai mult de 100 ori mai mare decât onorariul maximal legal.

La data de 29.06.2016 inculpatul A. a dispus înființarea popririi asupra contului debitorului Societatea AA. SA Târgu Jiu aflat la O. SA pentru suma de 1.140.744,36 RON cu TVA inclus.

Prin încheierea din data de 30.06.2016 A. a dispus menținerea indisponibilizării sumei de 1.140.744,36 RON și totodată reținerea din această sumă a 572.784 RON ce reprezintă cheltuieli de executare.

Potrivit raportului de constatare, în 30.06.2016 A. a încasat suma de 1.140.744,36 RON în contul de consemnare deschis la O. SA, aspect confirmat și de partea civilă prin adresa nr. x/03.05.2018, dar și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, în anexele nr. 1 și 2 a raportului fiind detaliate sumele și datele la care acestea au fost încasate în conturile A..

De asemenea, potrivit raportului de constatare și raportului de expertiză, în perioada 2016 - mai 2018, toată suma sau cea mai mare parte a acesteia a fost retrasă din cont de către inculpatul A..

Prin Încheierea nr. 7544/28.11.2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 s-a dispus admiterea contestației la executare, anularea actelor de executare silită. întoarcerea executării silite și restituirea sumelor poprite de către A..

S-a reținut că ulterior datei de 14.06.2016, executorul judecătoresc din cadrul A., în dosarul de executare nr. x/E/2015, a pus în executare din nou, unica obligația de a face din același titlu executoriu reprezentat de Sentința nr. 2519/09.11.2010, pronunțată de Judecătoria Motru deși nu a intervenit nici un alt element față de cele deja avute în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr. 692/01.02.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, respectiv actul unilateral de voință al creditoarei E. prin care a renunțat la orice fel de pretenții decurgând din drepturile câștigate în Dosarul nr. x/2009 al Judecătoriei Motru. Instanța civilă a mai constatat că actele de executare emise pentru continuarea executării silite a obligației debitoarei de redare în circuitul agricol a suprafeței de 1,1375 ha, nu au o bază reală și legală și a dispus anularea în totalitate a actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. x/2015 al A., reprezentate de actele emise de executorul judecătoresc, începând cu data de 14.06.2016.

Prin Decizia nr. 445/02.04.2018 a Tribunalului Gorj a fost respins ca nefondat apelul declarat de A..

Astfel, prima instanță a reținut că, deși prin decizia instanței s-a dispus în mod definitiv anularea în totalitate a actelor de executare, instanța constatând totodată că creditorul E. a primit anterior o sumă de bani de la debitor și a renunțat la orice pretenție, executorul A. a continuat în mod abuziv executarea silită și în perioada 2016 - 2017 a transferat și ulterior a retras din contul de consemnare, în interes personal, toată suma de 1.140.744,36 RON sau cea mai mare parte din aceasta.

Mai mult, o parte din această sumă, respectiv 567.960 RON, reprezenta conform actelor întocmite de inculpat, cuantumul contravalorii lucrărilor necesare stabilirii situației anterioare și nu putea fi folosită în interes personal de executor.

Prin activitatea desfășurată în calitate de executor judecătoresc, inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, norme ce impun respectarea de către executor a drepturilor și intereselor părților, precum și respectarea prevederilor C. proc. civ.

De asemenea, prin nerestituirea, impusă și de instanță, și reținerea în interes personal a sumelor respective, executorul a încălcat următoarele dispoziții din C. proc. civ., în vigoare la data continuării executării silite, respectiv: art. 622 alin. (2), art. 625 alin. (1), art. 720 alin. (5), art. 723 alin. (1) și (2), art. 788 alin. (1), art. 864.

Mai mult, cheltuielile de executare silită în sumă de 572.784 RON, stabilite de inculpatul A., au fost vădit disproporționate față de obiectul executării silite, fiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, din care rezultă că onorariul maximal pentru executările directe este de 5.200 RON.

Instanța de fond a arătat că suma a fost reținută deși, în realitate nu au fost desfășurate acte de executare silită cu privire la eventuale lucrări de ridicare a construcțiilor de pe terenul creditorilor, astfel că întoarcerea executării, respectiv restituirea sumelor, era în sarcina executorului, și nu în sarcina creditorilor, aceștia fiind obligați la întoarcerea executării doar pentru cheltuielile aferente actelor de executare silită efectuate, ori pentru ridicarea construcțiilor nu au fost efectuate acte de executare.

Ca și în situațiile anterioare, a reținut că o parte din suma totală de 1.140.744,36 RON, încasată de la debitor, respectiv 567.960 RON, reprezenta conform actelor întocmite de inculpat, cuantumul contravalorii lucrărilor necesare stabilirii situației anterioare și nu putea fi folosită în interes personal de executor. Această contravaloare a lucrărilor, încasată de inculpat nu a fost nici predată creditorului și nici folosită pentru executarea unor eventuale lucrări, lucrări care de altfel nu au fost niciodată executate.

Pe de altă parte, după cum s-a arătat și în cuprinsul hotărârilor civile, executorul nu putea obliga debitorul la plata directă a sumei necesare pentru ridicarea construcțiilor, întrucât în acest caz obligația de a face se transformă în mod ilegal într-o acțiune în pretenții. Totodată, sumele de bani puteau fi reținute de la debitor numai după efectuarea lucrărilor și numai în cuantumul corespunzător devizelor de lucrări.

De asemenea, Curtea a arătat că inculpatul A. nu a întocmit acte pentru eliberarea întregii sume consemnate, încălcând astfel dispozițiile art. 656 alin. (1) din C. proc. civ.

Martorul G. a arătat că inculpatul a venit la domiciliul său împreună cu avocata C. și i-au propus încheierea unui contract, martorul (în vârstă de 75 ani) înțelegând că va ceda drepturile asupra terenului în litigiu pentru o perioadă de 5 ani, în schimbul obligației asumate de cei doi de a reface terenul și a-l reda în circuitul agricol. Martorul a comunicat inculpatului că are un dosar de executare silită la executorul K., însă a fost asigurat de către inculpat că nu este nicio problemă.

Prin încheierea din data de 23.02.2015 s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită și încuviințarea executării silite a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executoriu - Sentința nr. 1792/29.06.2011, prin care s-a stabilit ca pârâtele BB. și CC. SA să efectueze lucrările de redare în circuitul agricol a terenurilor situate în Valea lui Ivan, Zăstrana, Dealul lui Urs și Strâmba.

Prin procesul-verbal din data de 12.03.2015, inculpatul A. a constatat că debitorul Societatea AA. SA Târgu Jiu nu a executat în mod voluntar obligația în natură stabilită în sarcina sa și conform dispozițiilor art. 903 din Noul C. proc. civ. creditorul are la îndemână acțiunea de drept procesual pentru valorificarea și executarea silită a dreptului obținut, executorul substituindu-se astfel instanței de judecată.

S-a întocmit un raport de expertiză tehnică în cauză de către expert J. prin care s-a stabilit ce activități ar trebui executate pentru readucerea terenului la starea inițială, iar prin încheierea din 03.08.2015 inculpatul A. a dispus stabilirea sumei de 712.256,00 RON cu titlu de cheltuieli de executare silită, sumă pentru care a emis adrese de înființare poprire la mai multe unități bancare.

Potrivit raportului de constatare, A. a încasat în august 2015 suma de 1.424.512 RON (de două ori suma de 712.256,00 ce reprezenta cheltuieli de executare stabilite) în contul de consemnare deschis la O. SA, aspect confirmat atât de partea civilă prin adresa nr. x/03.05.2018, dar și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, în anexa nr. 1 a raportului fiind detaliate sumele și datele la care acestea au fost încasate în conturile A..

De asemenea, potrivit raportului de constatare și raportului de expertiză, în perioada 2015 - mai 2018, toată suma sau cea mai mare parte a acesteia a fost retrasă din cont de către inculpatul A..

Prin Sentința civilă nr. 5458/08.09.2015 în Dosarul nr. x/2015, Judecătoria Târgu Jiu a admis în parte contestația la executare și a dispus anularea tuturor actelor de executare din Dosarul nr. x/2015.

Instanța a constatat că pentru titlul executoriu aflat la baza Dosarului nr. x/2015 exista deja dosarul de executare nr. x/E/2012 al K., aflat în curs de soluționare. Astfel că, dosarul de executare al A. nu este legal nici sub aspectul demersurilor efectuate de executor privind înființarea popririi sumei de 712.256 RON cu titlu de cheltuieli de executare fără sa poată justifica modul în care a stabilit această sumă.

În opinia instanței civile, nu se justifica formarea dosarului nr. x/2015 la A., acest dosar fiind afectat de vicii care pun la îndoială legalitatea actului de executare. Astfel, instanța a reținut că deși la data de 23.02.2015 executorul a emis poprire asupra conturilor debitoarei pentru suma de peste 700.000 RON, reprezentând cheltuieli de executare, la dosarul de executare înaintat de executor instanței nu se regăsește nici un act din care să rezulte stabilirea acestei sume, modul de calcul, și nici chiar adresa de înființare a popririi. A mai precizat că dosarul de executare al A. nu este legal nici sub aspectul demersurilor efectuate de către executor, care a emis o adresă de înființare a popririi sumei de 712.256 RON, cheltuieli de executare, fără a întocmi un proces-verbal în acest sens, fără să poată justifica modul în care a stabilit această sumă cu titlul de cheltuieli de executare.

Sentința a rămas definitivă prin Decizia civilă nr. 1674/09.12.2015, pronunțată de Tribunalul Gorj prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de AA. SA.

După cum a stabilit și instanța civilă cu ocazia soluționării contestației la executare, executarea silită desfășurată de A. a fost nelegală, întrucât exista deja un alt dosar de executare silită, la un alt executor judecătoresc, aspect cunoscut de inculpat, conform declarației date de creditor în calitate de martor în prezenta cauză.

De asemenea, Curtea a constatat că inculpatul A., în calitatea sa de executor, s-a substituit instanței, stabilind că obligația de a face poate fi executată de creditor însuși și a stabilit în consecință cheltuieli de executare pentru situația în care obligația ar fi executată de creditor, deși nu exista o hotărâre judecătorească în acest sens.

Astfel, în dosarul de executare nr. y/E/2015 - prima executare, inculpatul A. cu încălcarea dispozițiilor legale a emis următoarele acte: proces-verbal din 12.03.2015 prin care inculpatul, în calitate de executor, a constatat neîndeplinirea obligației directe în natură de către debitor și că, creditorul, are la îndemână acțiunea de drept procesual pentru abilitarea de a îndeplini el însuși obligația directă în natură pe cheltuiala debitorului, substituindu-se în mod ilegal instanței de judecată; încheierea din 03.08.2015 prin care a stabilit cheltuieli de executare silită la suma de 712.256 RON, ilegale și disproporționate; în data de 03.08.2015 a emis adrese de înființare poprire pentru suma totală de 712.256 RON către P. SA, Q. SA, R. SA și S. S.A; încheierea din 08.09.2015 prin care a dispus reținerea și eliberarea sumei de 712.256 RON reprezentând cheltuieli de executare silită, deși cheltuielile erau stabilite contrar dispozițiilor legale, pentru obligații inexistente, vădit disproporționate și fără să fie efectuate acte de executare; în perioada 2015 - mai 2018, inculpatul a retras din conturile de consemnare toată suma încasată de la debitor sau cea mai mare parte a acesteia, deși cheltuielile au fost stabilite ilegal și fără să fie efectuate acte de executare.

În opinia instanței de fond, prin activitatea desfășurată în calitate de executor judecătoresc, inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, norme ce impun respectarea de către executor a drepturilor și intereselor părților, precum și respectarea prevederilor C. proc. civ.

De asemenea, prin deschiderea procedurii de executare silită și modul de desfășurare al acesteia, executorul a încălcat următoarele dispoziții din C. proc. civ., în vigoare la data cererii de executare silită, respectiv: art. 625 alin. (1), art. 787 alin. (1), art. 863, art. 902, art. 903.

Mai mult, executorul A. a stabilit cheltuielile de executare la suma de 712.256 RON, sumă ilegală și vădit disproporționată, pe care de altfel a și reținut-o de două ori, din conturi separate ale debitorului, fiind încălcate dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 raportat la art. 1 din Ordinul nr. 2550/2006, din care rezultă că onorariul maximal pentru executările directe este de 5.200 RON.

De asemenea, suma a fost reținută deși în realitate nu au fost desfășurate acte de executare silită cu privire la eventuale lucrări de ridicare a construcțiilor pe terenul creditorului.

Din dosarul original de executare silită a rezultat că s-a pornit o altă executare silită în Dosarul nr. x/2015. Astfel, creditorul G. a formulat o cerere de continuare a executării silite în Dosarul nr. x/2015, cu motivarea că a formulat cerere de renunțare la executare în Dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul K..

Potrivit declarației creditorului, cererea de continuare a fost făcută la solicitarea executorului. Cererea nu este datată, iar conform declarației martorului G. cererea este completată de altă persoană și semnată de creditor la solicitarea executorului A..

Mai mult, Curtea a arătat că astfel cum rezultă din declarația executorului K., în dosarul de executare nr. x/E/2012 nu a fost înregistrată nicio cerere de renunțare la executare. După înregistrarea cererii de continuare a executării silite în Dosarul nr. x/2015, prin procesul-verbal din data de 24.02.2017, inculpatul A. a constatat că nu există impedimente pentru continuarea executării silite și creditorul a formulat cerere pentru continuarea executării în acest dosar și a dispus continuarea executării silite.

Prin încheierea din data de 24.02.2017, inculpatul A. a constatat înregistrată cererea de executare silită formulată de creditorul G., rămânând deschis Dosarul nr. x/2015 din 23.02.2015, formând supliment, și a încuviințat executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil, precum și a cheltuielilor de executare silită ocazionate de aducerea la îndeplinire a obligației prin executare silită în natură.

S-a întocmit din dispoziția executorului un nou raport de expertiză tehnică de către expert J. privind identificarea activităților de executare directă, iar prin încheierea din data de 24.02.2017 (supliment) inculpatul A. a stabilit suma de 641.280 RON cu titlu de cheltuieli de executare silită.

Prin procesul-verbal întocmit la 15.11.2017, inculpatul A. a dispus recuperarea cheltuielilor prin executare silită de la debitorul urmărit și continuarea executării silite și în aceeași zi a emis adrese de înființare a popririi la mai multe instituții bancare.

Potrivit raportului de constatare, în data de 27.11.2017 A. a încasat suma de 641.280 RON în contul de consemnare deschis la O. SA. Prin adresa nr. x/03.05.2018, partea civilă Societatea AA. SA a comunicat că în 27.11.2017 A. a încasat efectiv suma de 641.280 RON din contul Q. și a blocat prin poprire aceeași sumă la S. și P.

Instanța de fond a mai reținut că, încasarea sumei de 641.280 RON de către A. a fost confirmată și de raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză. De asemenea, potrivit raportului de constatare și raportului de expertiză, în perioada noiembrie 2017 - mai 2018 toată suma sau cea mai mare parte a acesteia a fost retrasă din cont de către inculpatul A..

Prin încheierea din data de 27.02.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Târgu Jiu a dispus suspendarea executării silite în Dosarul nr. x/2015.

S-a mai reținut că, în Dosarul nr. x/2017 judecata s-a amânat de 4 ori întrucât A. nu a înaintat copie a dosarului de executare silită. Totodată, s-a constatat că la data de 15.11.2017, la aproape doi ani de la rămânerea definit